Poezii


Poezii video:

Cele şase bătălii de pe Golgota- Moise Lucaci

Căsnicia… NEW!

Pornesc la drum… NEW!

La staulul amintirilor…

Când am cântat…

Poeziile: Biruinta…, Noi nu dăm înapoi…, Nemuritorii… şi Să fii ca şi Hristos… pot fi vizualizate aici.

Poezii de Paşte:

Baraba

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cind in largul lumii cutreerai semet
pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
cind floarea tineretii isi scutura podoaba?
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar.
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar.

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie.
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani.
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte
va fi… cind suferinta nu va cunoaste graba…
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

Costache Ioanid

http://poezie-crestina.trei.ro/?p=87

Viata

Cita vreme nu s-a-nchis Cartea Mintuirii,
cit Iisus mai poarta-n rani singele Iubirii,
cit mai poate pilpiii jarul sub cenusa,
stai si-asculta. Domnul tau bate-acum la usa.

Daca azi e-n preajma ta, e ca vrea sa-ti spuna
gindul cel mai insemnat, vestea cea mai buna.
Nu-L lasa sa plece trist. Poate niciodata
mina Lui la usa ta n-are sa mai bata….

Zi de-april. Un aspru vint leagana smochinii.
Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
iata-L tintuit pe lemn, Omul de durere,
Om deprins cu suferinti…. Vai, intoarce-ti fata!
Nu-L privi, ca te-nfiori! I se stinge viata.
Numai singe

. Numai rani. Ce pacate grele
L-au adus intre tilhari? Ce blestem sa spele?
Imprejur cei intelepti Il lovesc cu gluma:
– S-a-ncrezut in Dumnezeu… sa coboare-acuma!
Unul din tilhari, rinjind, s-a-ntors sa-i spue:
– Daca esti Mesia Tu, smulge-ne din cue!
Celalalt se-ncrunta trist: Nu te prinde teama?
Pentru cite-am faptuit drept e sa dam seama.
Dar acesta, fara vina, toate le indura.
Si-ntorcind catre Iisus ochii Lui de zgura:
– Doamne, cind vei fi-Mparat, sa-Ti aduci aminte.
De-oi fi tarina in gradini, de-oi fi colb fierbinte,
sa ma chemi sa-Ti vad si eu zilele senine….
Si-a raspuns Iisus: – Vei fi…. azi… in Rai cu Mine!

Numai tu, sarman tilhar, vezi lumina sfinta?
Tu, opaitul cel stins, trestia cea frinta?
Cum? N-o vad cei priceputi? Doctorii? Soborul?
Preoti, nu vedeti in El Rascumparatorul?

Cinste Jertfei lui Iisus! El S-a dat ca plata!
Prin credinta-n El, acum, Viata-i cistigata!
Mii de ingeri spre Iisus isi apleaca zborul:
“Aleluia! A invins Mielul, Salvatorul!”

Fratii mei, sa sune-n larg bolta cea albastra

de cintari si chiot plin! Viata e a noastra!
Lutul cind se-ntoarce-n lut ca sa-si duca somnul,
noi suntem intimpinati de Iisus, de Domnul
si de ingeri sclipitori, soli ai Diminetii,
ce ne duc in Paradis, si cetatea Vietii!

Astazi dar, prieten drag, cit mai este mila,
cit iertarea nu si-a-nchis cea din urma fila,
cit al neamurilor timp inca nu se curma,
cit Iisus mai poarta-n rani stropii cei din urma,
nu-L lasa sa plece trist!

Poate niciodata
mina Lui la usa ta n-are sa mai bata…..

Iata azi El Si-a intors catre tine fata!
Omule, fii intelept!
AZI PRIMESTE VIATA!

Costache Ioanid

http://poezie-crestina.trei.ro/?p=374

Hristos a înviat!

de Valentin Popovici

Hristos a înviat, Mărire
In veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!

A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.

El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!

Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.

Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!

La Golgota…

de Valentin Popovici
La Golgota, purtând povara unei lumi deşarte,
Hristos a rupt blestemul milenar închis în moarte,
Şi nouă, osândiţilor din groaznicul abis,
O cale spre lumină şi viaţă ne-a deschis.La Golgota-s răscruci de drum, fotonii se despică,
Se sfar’mă lumi, când crucea Lui din stâncă se ridică.
Se prăbuşesc împărăţii, şi tronuri cad greoi,
Când stropii Lui de sânge sfânt şi-I picură-n noroi.Nu-i trâmbiţă să cânte azi iubirea-n simfonie,
Nici pană focul dureros din cruce să-I descrie!
Nu-s clopote să sune-n vânt al Golgotei coşmar,
Nici pietre de-amintire nu-s pentru al crucii har.

Din mii de căi lactee şi vârtejuri de lumină,
Soseşte Mielul jertfei sfânt, curat şi fără vină,
Să bea al morţii-amar venin, otrava de blestem,
Bătut, lovit, scuipat, străpuns, şi răstignit pe lemn!

O, ceruri, stele, galaxii, luminători de seamă,
Şi îngeri, voi care-aţi văzut întreaga crucii dramă,
Spuneţi-mi marele mister: Stăpânul Creator,
Întins pe-o cruce moare-n chin… ca eu să nu mai mor!

Amin

Poezii speciale pentru Florii:

E sărbătoare la Florii

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Iisus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cint si osanale.

Rasuna coruri de copii

Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

“Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele.”

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul … ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

Petru Dugulescu

http://poezie-crestina.trei.ro/?p=151

Poezii diverse:

Îndemn la luptă

de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept iţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

http://poezie-crestina.trei.ro/?cat=4

Poezii speciale pentru sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Hristos:

La staulul amintirii…

de Daniel Brânzei

Te-ai întrupat din Duh şi din fecioară
Şi ai venit la noi în chip smerit,
Tu cel etern trimis la noi să moară
Şi să ne ia din timp spre infinit.
Te-au aşezat în ieslea cea săraca
Şi staulul umil ţi-a fost sălaş
În noaptea cea cu ger şi promoroacă
Nu se găsise nici un alt lăcaş.
Păstor să fii tu te-ai născut cu mieii
Ca jertfă între zecile de mii
Şi-ai pribegit pe ţărmul Galileii
S-aduni în turmă rătăciţii fii.
Noi te-am primit cu rece sărutare
Şi prin Irod te-am fi dorit ucis
Venisei să ne dai răscumpărare
Dar noi uitasem cum e-n Paradis.
Ne stăpânea teroarea şi cu ura
Agonizau în suflet un suspin
Ai auzit ce nu vorbeam cu gura
Te-ai coborât ca să ne scapi de chin.
Copil duios şi Împărat al slavei
Azi ne-amintim cât de greşiţi am fost
Şi ne plecăm să-ţi mângâiem obrajii
Prin tine viaţa noastră are rost.
Amin

O, Copilaş plăpând din paie…

de Valentin Popovici

O, Copilaş plăpând din paie,
Îţi dormi acum al păcii somn,
In cele mai umile straie,
Isuse, Preaslăvite Domn!

Ca să ajungi pe-a noastră cale,
Te-ai pogorât în noapte jos,
In cortul pribegiei Tale,
Isus, Luceafăr luminos!

Şi Ţi-ai plecat divina-Ţi frunte
Nu-n fulgere, să ne-ngrozim,
Nici în cutremure de munte,
Isuse, Dumnezeu sublim!

Ci Te-ai lăsat legat în faşe,
De-o mamă ce Te-a legănat;
Şi-ai plâns cu buzele gingaşe,
Isuse, Mare Împărat!

Te-ai pogorât pe-a noastră glie,
Tu, Fiu al Tatălui slăvit,
Ca cel mai mic, în sărăcie;
La noi, Isuse, Bun Venit!
Amin

In noaptea tainelor…

de Valentin Popovici
In noaptea tainelor, lângă Efrata,
La margine, sub deal de Betleem,
S-a spus întâia dată “Maranata”,
Când toate pregătirile-au fost gata
Pentru Mesia, Regele Suprem.

Din glorioasa Lui Împărăţie,
Din Sfânta sfintelor, S-a ridicat,
Şi-a scos hlămida plin de bucurie,
Şi-a coborât în pas de vitejie Măreţul,
Preaslăvitul Împărat.

Iar oştile cereşti încolonate
Intr-un alai regesc I-au dat onor,
Şi-n scânteieri de glorii nevisate
Sub diademele de nestemate
Au izbucnit uralele în cor.

Şi-apoi deodată cerul se opreşte,
Şi universu-ntreg rămâne mut…
In scutece un copilaş scânceşte,
Şi-o mamă nani-nani Îi doineşte:
In noaptea tainelor, Mesia S-a născut!
Amin
A fost cândva un staul…
de Costache Ioanid
 
 
 
 
 
A fost cândva un staul…
Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată,
o grotă de blestem.
Păstorul fără grijă
plecase pe poteci…
Dormeau pe sub păienjeni
ciorchini de lilieci.
O rază de lumină
nu pătrundea din cer.
De zgură era ziua
şi nopţile, de fier.
Alunecau culbecii
pe jilavii pereţi.
În fânul ud şi putred
se-nghesuiau bureţi.
Dar într-o noapte… îngeri
cântară la zenit.
Şi parcă, printre stele,
o stea a răsărit…
Şi, nu ştiu cum, deodată
veneau lumini de zori;
iar fânul era proaspăt
şi mirosea a flori.
Zburară liliecii
şi beznele s-au dus!
Iar eu cântam din fluier
cu îngerii de sus…
Dar iată, într-o parte
privirile mi-arunc
şi văd sclipind o iesle
şi-n ieslea mea… un Prunc…
Veniţi, veniţi, voi îngeri,
păstori şi oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii,
că-i vremea de minuni!
Şi-pentru-a câta oară? �
slăviţi pe Dumnezeu!
Căci Pruncul e acelaşi,
iar staulul… sunt eu.
Amin

Poezie speciale pentru noul an:

Pornim la drum…

de Valentin Popovici

Pornim la drum, Isuse, azi cu Tine,
Păşim cu doruri noi pe-un nou făgaş.
Condu-ne Tu în anul care vine,
Şi singuri Te rugam să nu ne laşi!
Lumina Feţei Tale să ne fie
Ca soarele ce iese printre nori;
Cuvântul Tău, Toiag de bucurie,
Iubirea Ta, Luceafărul din zori.
Condu-ne la izvoarele de apă,
Şi la finicii-n oaza din Elim,
Păzeşte-ne picioarele de groapă,
Şi de cârtirile din Refidim.
La roua dimineţii dă-ne mană,
Şi la-nserare dă-ne ploi de har;
Măsoară-ne uleiul pentru rană,
Şi miere pentru orişice amar.
Cu dor sublim de har şi libertate,
Noi Te urmăm, Păstorule iubit;
Condu-ne spre limanuri minunate
Până în Canaanul cel dorit!

Amin


Poezii diverse:

NU-I LOC MAI SFÎNT
poezie colecţionată de Valentin Popovici
Nu-i loc mai sfînt decît acela, unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
Acolo-i Duhul Sfînt puterea, acolo-i dragostea văpăi.
Cuvîntul Sfînt acolo-i soare, credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia simţitoare, i-avîntul cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca acelea, de pe Taborul luminos,
Cînd e Hristos în toţi ce cîntă, cînd toti ce cîntă-s în Hristos
Cînd de Hristos e plin Cuvîntul, şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afara şi-nlăuntru, Hristos străluce-n orice fel.

Nu-i ceas mai sfînt decît acela, în care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lîngă inimi una, în duh se roagă-ngenuncheaţi.
Cînd rugăciunea lor se-nalţă, scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri. Pămîntu-i sus, iar cerul jos

Nu-i har mai sfînt decît acela, să fii cu Domnul şi ai Săi,
În rugăciune şi-n cîntare, şi-n lacrimi lîngă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te. Oricîţi sînt ei, fă tot şi stai.
Oricum sînt ei, fă tot şi-i caută. Căci unde-s ei, e-un colţ de rai

Aici puteţi descărca poezii în format pdf (scrise în PowerPoint):

La staulul amintirii…

A fost cândva un staul…

În noaptea tainelor…

O copilaş plăpând din paie…

Semănătorul…

Pornim la drum…

Nemuritorii…

L-am văzut pe Isus…

Aş vrea…

Noi nu dăm înapoi…

Nu_te_vinde…

Să fii ca şi Hristos

13 Responses to Poezii

  1. mioara says:

    se pare ca avem aceleasi gusturi in materie de poezii…bv nota 10+

  2. larisa says:

    superbe poezii….

  3. z florentina says:

    faine poezii!!!!

  4. ciobanu cristiana says:

    aceste poezii sunt foarte frumoase cand poti sa le impartasesti cuiva , si mai mult ,pot fi spuse in biserica

  5. ciobanu cristiana says:

    sunt super frumoase poeziile

  6. khrzistina says:

    multumesc, poeziile dumneavoastra m-au ajutat foarte mult!!!

  7. Tym says:

    Trăind pocăinţa

    Ajută-mi să mă pocăiesc
    Dar nu de ochii lumii,
    C-atunci degeaba mă trudesc;
    Lemn, fân şi trestie clădesc
    Şi-ajung roabă minciunii.

    Ajută-mă să îmi îndrept
    Privirile spre Tine
    Şi de la Tine să aştept
    Cuvântul voii Tale, drept,
    S-aleg ce este bine.

    Ajută-mă să Te ascult,
    Să n-o iau înainte;
    Căci ascultarea e mai mult
    Decât al jertfelor tumult
    Lipsit de roade sfinte.

    Ajută-mă ne-ntârziat
    Să vin la Tine-n rugă;
    Să Te slujesc cu-adevărat
    C-un suflet nobil şi curat
    Ca fiică, nu ca slugă.

    Ajută-mă să fac ce-mi spui,
    Să nu fac ce îmi place;
    Să-mi fii în toate Tu întâi
    Iar pocainţa cea dintâi
    Viaţa să-mi îmbrace.

    Nu vreau oriunde să alerg
    De Tine netrimisă,
    Ci vreau pe calea Ta să merg,
    Picioarele cu plâns să-Ţi şterg
    Şi-n Cartea-Ţi să fiu scrisă.

    Nu vreau osândă să-mi atrag
    Cântând fără-mplinire,
    Căci revenirea Ta-i în prag
    Şi ce-am zidit cu zel şi drag
    Primi-va răsplătire.

    Ce-am spus la alţii-n melodii,
    Şi n-am trăit asemeni,
    Ori sfaturi, predici, poezii,
    Odată ne vor osândi
    Căci seceri doar ce semeni.

    Ajută-mă, o, Domnul meu,
    Să-mi dau mai mult silinţa
    Să Te slujesc supus mereu,
    Domnind în mine Tu, nu eu,
    Trăind ce-i pocăinţa!
    Amin.
    12 august 2012

    autor: http://pauladita.wordpress.com

  8. PaulaD says:

    De ce mi-e dat?

    De ce mi-e dat ca să trăiesc
    Doar ca să fiu sărac, lipsit
    Pe străzi pustii să rătăcesc
    Trist, părăsit şi ocolit?

    De ce mi-e dat să rabd atât?
    De ce mi-e dat să fiu pârât?
    De ce doar eu să am un jug?
    De ce doar eu să ard pe rug?

    De ce să fiu batjocorit
    Când alţii sunt de toţi iubiţi?
    De ce să fiu eu cel trudit
    Când alţii-s mult preafericiţi?

    De ce chiar eu să fiu scuipat
    De cei din juru-mi alungat?
    De ce chiar eu să fiu urât
    Când alţii sunt iubiţi atât?

    De ce să mor ucis de lei
    Când alţii se-nchină la zei
    Făcuţi din aur sau rubin;
    De ce nu au şi ei un chin?

    De ce? – Pentru că este scris:
    „Ferice de cei prigoniţi.”
    „Ferice”, chiar Isus a zis,
    „Căci ei vor fi preafericiţi!”
    Amin.
    11 februarie 2004

    autor: PaulaD blog personal: http://pauladita.wordpress.com

  9. Georgiana says:

    Ce bine e atunci cand jtii k a domnului e lauda, nu a ta, nu a mea,si e a Sa. Slujindu.l cu-n cuget curat, de bunavoie, de duhul Lui purtat. Iubiti.l mult, urmati.l nencetat.. Caci va primi cununa doar cine a luptat.. Domnul Isus sa va binecuvanteze, cu putere,veghere, pace si iubire..

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s