Îmi amintesc cu drag că prima dată când am văzut-o nu i-am observat frumusețea feței (și a ochilor), ci fiind în Biserica ei (în Florești, Cluj) i-am auzit rugăciunea… În providența Sa, în acea zi Domnul ne-a așezat pe banci paralele (bănci pe care le despărțea doar amvonul), ea era în echipa de cântare, eu urmam să încerc să predic… De atunci de peste 10 ani, întotdeuna când îi aud rugăciunile simt un fior al Duhului Sfânt…
-mai 2021-
Azi, când Dumnezeu a vârtit roata timpului în dreptul ei, numărând 11322 de zile, e mult mai frumoasă ca atunci când am cunoscut-o! E plină de pace, de energie sfântă… Nu contează așa de mult să-i meargă bine, ce e cel mai important pentru ea, e să le meargă bine celor din jur…. Cu greu zice nu, când e vorba să ajute pe cineva… Pentru ea nicioadată nu e prea mult când e vorba să te consumi pentru Domnul! Caracterul ei mă inspiră în fiecare zi.
ALE, te iubesc și voi continua să te iubesc! Îți doresc ca fericirea ta să fie în fiecare zi înfloritoare, să fii plină de putere și să nu uiți că ești veșnică și veșnic vei fi binecuvântată!
Fotografia e de la sărbătoarea fanfarei Bisericii de pe strada S. Albini (din 2004)
Parcă mai mult ca niciodată înțeleg acest verset: ”Blândețea voastră să fie cunoscută de toți. Domnul este aproape.” (Filipeni 4:5). Nu cred că există om care să-l fi întâlnit cel puțin o dată în viață pe fratele Negrușer Sandu și să nu fi remarcat acea privire blândă și plină de pace a dumnealui…
Parcă îl știu dintotdeauna… Din copilăria mea mi-l amintesc pe acest mare OM, ca un om de echilibru, plin de liniște, atent cu oricine, parcă orice tânăr/frate/soră/prieten/ă care intra în clădirea Bisericii Penticostale de pe strada Septimiu Albinii și-ar fi dorit să vorbească măcar o dată cu dumnealui. Știu că-l apreciau mult copiii, adolescenții, tinerii și frații/surorile mai învărstă. Toți aveau cuvinte doar de binecuvântare pentru dumnealui. Îmi amintesc cu drag că a slujit la botezul în apă al fraților mei mai mari (Samuel și Debora, respectiv și Persida și Ruben).
Nu pot să uit privirea caldă cu care m-a întâmpinat la cursurile de cateheză (în 2003) și cu emoție îmi amintesc că am avut harul să mă mărturisească înaintea Domnului în apa botezului (în 23 noiembrie 2003 – îmi amintesc că pentru a-mi pune dumnealui întrebările l-am rugat pe un tânăr dinaintea mea să mă lase în locul lui).
Mai apoi, timpul a trecut și îmi amintesc că în 2012 la Biserica Penticostală „Betania” din Cluj-Napoca, când am fost consacrat ca diacon (alături de alți frați) a avut un mesaj intitulat: „Când Domnul este cu tine!”
Ultima dată am slujit împreună în 27 mai 2018 când la Biserica Betania a fost invitat la o binecuvântare a unor noi-născuți și a vorbit despre „Binecuvântate aduceri aminte” (un mesaj care parcă abia acum îl înțelegem mai bine…)
Întreg orașul Cluj-Napoca e sărăcit de azi… Sute și mii de oameni care au fost ținuți în brațe la binecuvântare (ca nou-născuți), apoi căsătoriți și consiliați pentru a merge drept spre Cer îi vor păstra amintirea…
Dar cel mai mare lucru e că în dreptul dumnealui s-au împlinit versurile:
„S-a dus, s-a mutat în domenii Regale// Din casa din Cluj s-a dus la palat…”
Continuăm să ne rugăm Domnului și să-i mulțumim pentru un asemenea om și pentru a-l ruga să ne ajute să-i urmăm credința.
De asemenea, ne rugăm ca Domnul să mângâie familia, bisericile și întreaga comunitate penticostală clujeană.
La revedere, frate drag, pastor și părinte spiritual!
3. un Dumnezeu care tot ce promite duce la îndeplinire. A promis că nu va mai pedepsi lumea prin potop… Dar să fim foarte atenți că El e și un Dumnezeu drept! Pe oricine nu-i respectă poruncile îl așteaptă nu apa, ci focul….
De Ziua Internațională a Familie să ne rugăm ca în România și în întreaga lume:
Familia să rămână familie;
Căsătoria să se realizeze în conformitate cu Biblia (numai între un bărbat și o femeie!);
Educația copiilor să fie una care să nu contrazică Scriptura, nici în familie dar nici în școli;
Copiii să rămână proprietatea lui Dumnezeu, oferiți în administrare părinților, nu statului! P.S. Să ne rugăm ca toți cei 7 copii minori să fie redați de urgență familiei Furdui!
1. Regăsiți de Regele; 2. Reconectați la Cer; 3. Restart-ați!
Oricât de adâncă e ruina în care ai ajuns, Regele Isus Hristos te va restaura! Trebuie doar să-ți recunoști ruina și să reacționezi rapid la porunca Regelui.
Setul de 8 volume (în limba română) cu comentarii biblice Biblia cu predici și schițe pentru predicatori le recomand fiecărui slujitor, predicator sau tânăr care intenționează să se pregătească pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru comenzi apelați la fratele păstor Miclea Cornel: tel.0743-815.650. Fiți binecuvântați!
Fratele Rares Ilisoi la doar 39 de ani a plecat la Domnul lăsând în urmă o familie foarte numeroasă (cu 13 copii) și o soție foarte îndurerată. Băiatul cel mai mare e pe clasa a XII-a și are diabet de mai mult timp.
Dumnezeu să se îndure de acești 13 orfani! Vă mulțumim în Numele Domnului Isus tuturor celor ce veți ajuta familia.
Pentru a putea dona mai ușor s-a creat posibiltatea prin GoFundMe:
Semnează și tu petiția de mai sus! E pentru o Românie normală! SEMNEAZĂ pentru obligativitatea obținerii acordului părinților pentru desfășurarea în școli a orelor de educație pentru viață, inclusiv de educației sanitare și pentru excluderea obligativității „educației sexuale”.
P.S. După ce ai semnat, NU UITA SĂ CONFIRMI SEMNĂTURA PRIN EMAIL-UL PRIMIT!
Și pentru tine Domnul are același mesaj: Nu te teme; Nu tăcea, ci vorbește despre Dumnezeu; Nu te vor termina (nici măcar nu te vor atinge)! De ce? Pentru că Domnul este cu tine! Pentru că El are mult norod în cetatea ta!
Când mă gândesc la mama… realizez că am trăit în casă cu un adevărat erou al credinței… O luptătoare de excepție… Niciodată nu a acceptat că există NU când era vorba de soțul și de copiii ei… Îmi amintesc cu drag de lacrimile ei care se înnodau sub barbă în rugăciune pentru toți cei șase copii. Îmi amintesc de drumurile parcă interminabile pe care le realiza de la Cluj spre București pentru a putea avea o casă pentru copiii ei pe strada București… Pentru mama niciun sacrificiu n-a fost prea mult pentru a putea ajunge la idealul fixat, să le fie bine copiilor ei și soțului ei. Timpul ei era împărțit meticulos între serviciu, familie și biserică. Nu puține familii au găsit în casa noastră un adevărat izvor de înviorare pentru suflet, deoarece Dumnezeu a decis să o facă pe mama ”o trâmbiță” a Sa pentru vremurile din urmă. Parcă și acum îî văd pe acei oameni, respectiv acele grupuri de oameni care veneau în casa noastră surmenați de viață și după ce se întorceau parcă aveau aripi pentru că Dumnezeu le vorbea și-i ridica prin glasul său profetic. Mama ne-a învățat și continuă să ne învețe că Vocea lui Dumnezeu e mai importantă decât orice megafon al lumii… Mama nu a trăit pentru ea… Ci pentru Dumnezeu și pentru familiei ei. ACUM, când Dumnezeu a binecuvântat-o în toate cele 23.741 de zile îi dorim în continuare să rămână Vocea lui Dumnezeu pentru vremurile din urmă și prezența Celui Atotputernic să o poarte cu biruință din putere în putere prin Duhul Domnului! Fii veșnic binecuvântată, dragă mamă!
Vă invităm sâmbătă, 10 octombrie 2020, la Conferinţa anuală a învăţătorilor de Şcoală Duminicală, din cadrul Comunităţii Regionale Penticostale Cluj. Aceasta va avea loc la Biserica Penticostală “Betania” din Cluj-Napoca, str. Henri Barbusse nr. 63-69, începând cu ora 10:00.
Conferința se adresează tuturor învățătorilor/arelor de Școală Duminicală din bisericile locale (din județele AB, BN, CJ, MS-HG, SJ, și nu numai).
Pentru a putea participa vă rugăm să vă înscrieți online la formularul de mai jos:
Un Mare om a pierdut Clujul azi (5 septembrie 2020)…
De azi orașul Cluj-Napoca e mult mai sărac… Biserica Penticostală Betania e cernită de durere… pentru că un mare om al lui Dumnezeu a plecat ACASĂ! Fratele Creța Ioan (Nucu, cum îi spuneam toți).
Imaginea e preluată din cadrului ultimului mesaj pe care l-a avut în Biserica Betania pe 12 iulie 2020
Îmi amintesc de dumnealui încă din anii 1995, când cu atâta consecvență venea la Biserica Penticostală de pe str. Spetimiu Albini din Cluj-Napoca, împreună cu familia.
Mai apoi, când Domnul a deschis o ”nouă cetate de scăpare în inima Clujului”, Biserica Penticostală de pe strada Scorțarilor nr. 12A, era nelipsit de la Casa Domnului. Avea o inimă specială pentru slujire, întotdeauna avea o mână caldă pentru orice om, slujind ca ușier al Bisericii și zeci de ani fiind în comitetul de conducere al Bisericii Betania.
După mutarea Bisericii Betania pe strada H. Barbusse nr. 63-69 a fost la fel de implicat în slujire. Inima dumnealui bătea pentru a-i ajuta pe cei în nevoi. Era un om al păcii… Un om plin de compasiune pentru cei ce trec prin situații dificile. Întotdeauna și-a cunoscut locul. A știut cum să sară în ajutorul tuturor. Fratele Nucu se dăruia pentru toți oamenii… De la vizitatorul care călca pentru prima dată pragul bisericii și până la slujitorii care erau nelipsiți din biserică, toți au remarcat bunătatea sa exemplară.
Știa cum să-i încurajeze pe oameni. Avea un simț al umorului care întotdeauna te determina să te simți bine indiferent de ce ai întâmpinat în acea zi.
Avea un caracter înalt, era harnic și plin de viață.
Am fost interesat să-i ascult ultimul mesaj transmis la Biserica Betania, în 12 iulie 2020 și atunci spunea că pe noi nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, nici bolile, niciun virus, nici necazurile, nici lipsa de îmbrăcăminte… NIMIC! Și chiar așa a fost în dreptul dumnealui, nimic nu l-a putut despărți de Domnul Isus Hristos, Mântuitorul drag al dumnealui!
Frate Nucu, ne e foarte greu să ne imaginăm Biserica Betania fără dumneavoastră, întotdeauna când vă vedeam că sunteți prezent aveam o mare liniște că partea administrativă e în ordine!
Acum ne luăm „La REVEDERE” de la dumneavostră și știm că nu mai e mult și pe coluarele Cerului ne vom îmbrățișa și vom fi într-o bucurie eternă.
Ne rugăm pentru profund îndoliata familie Creța ca Dumnezeul oricărei mângâieri să-i întărească și să simtă din plin cum îi învăluie Domnul Isus prin prezența Sa!
„Ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi, şi Ieremia s-a afundat în noroi.”
IER. 38:6
Ieremia ne învață că:
Oamenii îți pot îngropa trupul, dar nu și caracterul…
Oamenii te pot afunda în noroi, dar nu-ți pot murdări sufletul…
Dacă ești omul lui Dumnezeu groapa nu e destinul tău, ci doar testul tău…
Sora Saveta Bucur din localitatea Corpadea, jud. Cluj a fost o adevărată biruitoare…
Fântâna aceasta din curtea sorei Saveta va rămâne ca un simbol că aici a curs apă din izvorul Domnului prin Duhul profeției
Am asemănat-o cu prorocița Debora din Judecători cap. 4 și 5.
Sora Saveta asemenea Deborei din Biblie a fost o biruitoare care a stat…
1. Stătea la locul ei (Jud. 4:5 – Debora stătea sub finicul Deborei). Deși a fost folosită de Dumnezeu pentru a aduce biruință pentru evreii care erau robi Imperiului canaanit, totuși ea a știut să stea la locul ei. Ea e prezentată ca soția lui Lapidot, prin aceasta evidențiindu-se supunerea de care dădea dovadă față de soțul ei, dar faptul că statea la locul ei se poate observat mai ales când i-a subliniat lui Barac că el trebuie să pornească în fruntea poporului evreu. La insistențele lui Barac de a merge cu el la luptă, Debora subliniază că „Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei”, rețineți că nu uită să accentueze că biruința poate fi a evreilor pentru că Domnul îl dă pe Sisera. Asemenea Deborei, sora Saveta Bucur a știut să stea la locul dumneaei. Niciodată nu a luat-o înaintea slujitorilor, întotdeauna puteai observa respectul pe care îl are față de slujitori. Într-o societate în care mișcarea feministă atinge cote alarmante sora Saveta ne-a fost și ne rămâne un real exemplu!
2. Stătea de vorbă cu Dumnezeu (Jud. 4:6-7). Debora a primit un mesaj clar de la Dumnezeu prin care se specifică numărul de oameni care trebuiau implicați în luptă (10.000) și semințiile din care trebuiau să facă parte aceștia (Zabulon și Neftali). Într-un context în care sunt tot mai mulți așa ziși profeți care transmit mesaje generale e nevoie de proroci și prorocițe care să stea de vorbă cu Dumnezeu și să primească, iar mai apoi să transmită mesaje precise. Sora Saveta a fost o astfel de prorociță, prin dumneaei Dumnezeu vorbea milimetric.
3. Stătea la dispoziția Domnului (Jud. 4:9-10) Debora, imediat ce a înțeles că e nevoie de ea în lupta împotriva canaaniților a intra în luptă fără să-l eclipseze pe Barac. Sora Saveta întotdeauna când îi permitea starea de sănătate stătea la dispoziția Domnului, fie pentru mers în misiune, fie pentru a primi frați și surori la rugăciune.
4. Stătea în așteptarea slavei de la răsplătire (Jud. 5:31 – „Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.”) Chiar dacă pe pamânt sora Saveta nu a strălucit prin lucruri materiale vine o zi când va străluci! Abia aștept să vă ce fel de cunună îi va așeza pe cap Dumnezeu în ziua marilor răsplătiri!
„Chemăm toți părinții, în data de 1 iunie, de Ziua Copilului, să ne rugăm ca Dumnezeu să-i păzească pe copiii noștri de păcat și de orice învătătură, care nu este după voia lui Dumnezeu, iar în ziua de 2 iunie, la o zi de post și rugăciune pentru ei. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”
Comitetul Executiv al Cultului Creștin Penticostal din România
Cred că nimeni nu s-a gândit în urmă cu peste două luni că, în data de 10 martie, sunetul de clopoțel va fi ultimul fizic pe care l-ați auzit în cei 12 ani de școală. Altfel ne-am fi luat rămas-bun, altfel ne-ați fi zâmbit nouă, profesorilor, altfel ne-am fi predat ultima oră în forma tradițională, altfel v-ați fi uitat la bancile în care ați stat ani de zile și care au fost martore la visele voastre, la zilele bune și mai puțin bune, la emoțiile provocate de anumite ore și la tot ce a însemnat viața de elev. Cu toate acestea, iată-ne în ultima voastră zi de școală când, chiar dacă nu ați auzit fizic un ultim sunet de clopoțel, să știți că există emoțiile noastre ca dascăli și ale voastre ca elevi, când ne dorim atât de intens ca toate visele voastre care sunt după voia lui Dumnezeu să se împlinească…momente când privim înapoi și suntem bucuroși de tot ce a însemnat experiența celor patru ani de liceu, de modul în care v-ați maturizat, de faptul că ați pășit, copii fiind, și azi ieșiti adulți. Vă dorim putere, înțelepciune, dragoste la orice pas, să aveți trecere în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor și să nu uitați că doar alături de Dumnezeu veți putea ieși ,,mai mult decât biruitori” în toate lucrurile. Drum bun pe calea devenirii voastre și, de-a lungul timpului, să priviți cu drag și cu mândrie că ați fost elevi la Pro Deo.
Cu drag, colectivul de profesori al Liceului Teoretic Creștin Pro Deo Cluj-Napoca
Slujba de înmormântare va avea loc Marți, 21 Aprilie 2020 la Memorialul și Cimitirul Evergreen din Everett, Washington, ORA 12:00 (ora Seattle) respectiv, ora 22:00 (ora României).
Pe pastorul Liviu Raica l-am cunoscut încă din copilăria mea (anii ’95- 2000), când venea pentru a predica Evanghelia în Biserica Penticostală Albinii din Cluj-Napoca și la slujbele divine organizate de Biserica Penticostală din Feleacu (jud. Cluj). Îmi amintesc că la înmormântări când predica în Feleacu tot satul era captat și oamenii întrebau cu curiozitate: „Cine e acest om? De unde e?”
Avea un stil special de a capta publicul, vorba lui era: „Dacă în primele 5 minute din predică nu i-ai captat pe oameni i-ai pierdut de tot.” După ce a fost în câteva slujiri cu tata, am avut harul să îl cunosc personal. Îmi amintesc cu drag că după ce a aflat că mă cheamă Caleb, îmi spunea: „Caleb, îi vom mânca!” (Cita din Numeri 14:9 și se referea că în Numele Domnului îl vom birui pe diavolul). După ce ne-am cunoscut (venind la noi în familie), de…
Pe pastorul Liviu Raica l-am cunoscut încă din copilăria mea (anii ’95- 2000), când venea pentru a predica Evanghelia în Biserica Penticostală Albinii din Cluj-Napoca și la slujbele divine organizate de Biserica Penticostală din Feleacu (jud. Cluj). Îmi amintesc că la înmormântări când predica în Feleacu tot satul era captat și oamenii întrebau cu curiozitate: „Cine e acest om? De unde e?”
Avea un stil special de a capta publicul, vorba lui era: „Dacă în primele 5 minute din predică nu i-ai captat pe oameni i-ai pierdut de tot.” După ce a fost în câteva slujiri cu tata, am avut harul să îl cunosc personal. Îmi amintesc cu drag că după ce a aflat că mă cheamă Caleb, îmi spunea: „Caleb, îi vom mânca!” (Cita din Numeri 14:9 și se referea că în Numele Domnului îl vom birui pe diavolul). După ce ne-am cunoscut (venind la noi în familie), de fiecare dată când mă vedea în Biserică și urma să predice îmi făcea semn (ridicând pleoapele și ochii în sus) – era o înțelegere între noi să ne rugăm pentru ca Domnul să-i dea har în predicare. Așa a rămas… cu ochii ridicați în sus și Domnul se pare că și departe de țara lui natală, aflat în spitalul din Seattle, a decis să-L ducă mai aproape de El pentru a-L vedea mai bine…
Rămân amintiri deosebite cu pastorul Liviu Raica și îi spunem: „Pe curând, dragă frate păstor Liviu Raica!”
Preluat de la familie
Preluat de la familie
Ne rugăm ca Dumnezeu să mângâie întreaga familie, prietenii și bisericile pe care le-a slujit.
Postez mai jos o predică sugestivă cu dumnealui din acei ani:
Slujba de înmormântare va avea loc Marți, 21 Aprilie 2020 la Memorialul și Cimitirul Evergreen din Everett, Washington, ORA 12:00 (ora Seattle respectiv, 22:00 ORA României).
O zi sinistră… Poate cea mai întunecată zi a istoriei…
În această zi, dis-de dimineață, imediat ce s-a luminat afară, TOȚI preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului (întreg Sinedriul) se întâlnesc la o ședință. A fost cea mai matinală ședință, programată înainte de ora 6 pentru ca, după ce-L condamnă la moarte, să poată intra la prăznuirea Paștelui nespurcați… Ce trist! Să-ți dorești să rămâi curat doar din perspectiva unui ritual, chiar cu prețul omorârii unui sfânt.
Tot în această zi, când Iuda află că Mântuitorul a fost condamnat la moarte, renunță la arginți, caută consilierea într-un loc greșit (la foștii lui colaboratori în vânzarea lui Isus – chiar dacă erau marii preoți), se căiește, dar după se sinucide…
Mai apoi, Domnul Isus e dus în fața dregătorului roman Pilat, unde, din nou tace în dreptul acuzațiilor, dar afirmă că e ,,Împăratul iudeilor!” și chiar era, după cum bine știm, nu doar al evreilor, ci Regele Universului!
Dregătorul Pilat, după ce află că Isus e din regiunea Galileii, îl redirecționează spre Irod Antipa, tetrarhul Galileii. Aici asistăm la o nouă scenă tragică. Deși Irod îi pune multe întrebări dorindu-și de multă vreme să-L vadă pe Isus și chiar sperând că-L va vedea făcând o minune, totuși, Isus nu-i răspunde niciun cuvânt. Era o zi neagră pentru Irod Antipa pentru că avea să afle că, deși e încă în viață, totuși l-a pierdut pe Isus, harul se finalizase în dreptul lui de ceva vreme.
De la Irod Antipa Domnul Isus este trimis din nou la dregătorul Pilat și, acesta din urmă, după ce-L anchetează de mai multe ori, recunoaște public că nu a găsit nicio vină în Mântuitorul. Cu dorința de a-L salva de la moarte se folosește de un obicei mai vechi de a le elibera evreilor cu ocazia marii lor Sărbători de Paști un pușcăriaș pe care-l alegeau ei. Acum, Pilat consideră că mulțimea va alege cel puțin rațional, și le pune față în față un ucigaș (pe Baraba) și un sfânt (pe Isus). Dar, spre surprinderea lui Pilat, preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au manipulat masele de evrei, convigându-i să-l aleagă pe Baraba, îar pe Isus să-L omoare.
A fost o zi neagră, ziua de vineri, pentru că, pe lângă faptul că au ales răul în locul Binelui, evreii s-au și autocondamnat, strigând: ,,Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Și chiar a fost sângele Lui asupra lor, dar nu pentru iertarea lor, ci pentru condamnarea lor.
Batjocurile de care a avut parte Isus în această zi au fost greu de imaginat:
Bătut cu nuiele;
Dezbrăcat de hainele Lui și îmbrăcat într-o haină stacojie;
Cu o cunună de spini pe cap și cu o trestie în mână pe post de sceptru;
Scuipat; lovit cu trestia în cap.
Mai apoi I-au așezat crucea în spate și a fost obligat să urce cu ea pe Via Dorolosa (pentru aprox. 3,5 km). Din cauza suferințelor îndurate și a lipsei de alimentație, înțelegem că Isus a căzut sub cruce… Pentru ca justiția să fie îndeplinită, gardienii l-au silit pe un om din Cirene, numit Simon să ducă crucea o vreme, pentru ca, mai apoi, să o reia Isus (Ioan 19:17). Când au ajuns la locul sub formă de craniu uman (locul Căpățânii), L-au răstignit între doi tâlhari. Bajocurile au continuat să fie derulate atât din partea tâlharilor, cât și a ostașilor și a trecătorilor. E uluitor faptul că, chiar și în timp ce Isus se afla pe cruce oamenii au încercat să vadă fiecare ce să ia de pe urma Sa, trâgând la sorți (Marcu 15:24). Înțelegem că ei nu-L doreau pe Isus, dar își doreau ce putea oferi El… S-ar putea ca această situație să se reitereze. Sper că nu și în viața ta!
Domnul Isus a stat atârnat pe cruce timp de cel puțin 6 ore, după cum ne prezintă evanghelistul Marcu – de la ceasul al treilea (Mc. 15:25) până la ceasul al nouălea (Mc. 15:34). În ultimele trei ore de viața Sa, soarele în plină zi s-a întunecat peste toată țara… Era o zi plină de întuneric. Ziua în care toate cohortele demonice au început să-și deruleze activitatea de mânie asupra Domnului Isus, dar și o zi plină de lumină, ziua în care păcatele omenirii erau ispășite.
Punctul culminant al zilei de vineri a fost când omul Isus a simțit că Tatăl îl părăsește… Atunci a strigat: ,,Eli, Eli, lama sabactani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Pentru omul Isus batjocurile din partea oamenilor și atacurile demonice au fost greu de acceptat, însă cea mai grea a fost despărțirea de Tatăl. Dumnezeu Tatăl a trebuit pentru câteva clipe să-L părăsească pe omul Isus, deoarece întregul păcat al umanității era asupra Lui în timp ce era crucificat ca Miel de jertfă.
E extrem de important că acea zi neagră pentru omul Isus avea să devină cea mai albă zi a istoriei pentru oameni.
Isus ca om a fost:
Arestat pentru ca Baraba și noi să fim eliberați;
Respins ca noi să fim acceptați;
Bătut ca noi să fim binecuvântați;
Părăsit de Tatăl pentru ca omul să fie reprimit în părtășie cu Dumnezeu.
Și azi Cuvintele Sale de pe Golgota și jertfa Sa ispășitoare îți poate vindeca inima! Oare o vei accepta și tu? Domnul să te ajute!
Ziua de Joi e una dintre cele mai încărcate zile pentru Mântuitorul Isus. În această zi Mântuitorul Isus a fost extrem de ocupat, nu atât de mult cu învățăturile transmise prin cuvânt, cât cu instituirea unor acte de cult extrem de importante.
Așa după cum prevedea Sărbătoarea Paștelui, fiind prima zi a praznicului Azimilor, Domnul Isus ,ca un evreu veritabil, se adună împreună cu ucenicii Săi în odaia de sus pentru sărbătoarea pascală. În timpul acestei ultime sărbători a Paștelui, El a instituit Cina cea de Taină. De asemenea, în tot acest timp a fost descoperit Iuda ca fiind vânzătorul Mântuitorului.
E uimitor faptul că, deși Domnul Isus Hristos în omniștiența Sa cunoștea cu lux de amânunte evenimentele ce aveau să se deruleze, totuși, a avut o demnitate unică în abordarea Sa. El i-a binecuvântat pe toți ucenicii (inclusiv pe Iuda – Mat. 26:26), I-a mulțumit Tatălui pentru rodul viței (care avea să simbolizeze sângele Său vărsat pentru iertarea păcatelor – Mat. 26:27), a avut tăria de a cânta imnuri de laudă (Mc. 14:26) și cu foarte multă claritate le-a prevestit ucenicilor că în noaptea următoare toți se vor dezice de El, și în special Petru se va lepăda de trei ori.
E de observat grija pe care a purtat-o Domnul Isus pentru ucenicii Săi, atât prin faptul că s-a rugat special pentru întărirea credinței lor (prin rugăciunea de Mare preot din Ioan 17), cât și prin faptul că le-a transmis o învățătură detaliată legată de Cina cea de taină și de porunca iubirii (Ioan 13:31-35). Mai mult, Domnul Isus le-a arătat ce înseamnă adevărata smerenie și dăruire, astfel că El, Învățătorul, s-a încins cu un ștergar și le-a spălat picioarele ucenicilor Săi.
În Grădina Ghetsimani ne-a arătat că:
nu poți fi atât de supărat încât să nu ai cuvinte de rugăciune (Mat. 26:37-38);
nu poți fi atât de singur, încât să nu poți vorbi cu Tatăl (Mat. 26:39);
nu poți fi atât de surmenat, încât să nu poți petrece timp în rugăciune (s-a rugat trei ore);
nu poți fi atât de stăpân pe tine ca om, încât să nu ai nevoie de susținere în rugăciune de la frați (în cazul Său de la ucenici);
nu poți fi atât de strateg, încât să nu te supui voii Tatălui (,,facă-se voia Ta!”).
De asemenea, din reacția ucenicilor învățăm că există un timp în care Cerul nu-ți urează somn ușor, e timpul când ar trebui să veghezi. Trist e că acela care doarme când trebuie să se roage, în momentul în care vine ispita, va cădea testul, lepădându-se (ca Petru).
Dacă am observat până acum ce a oferit Domnul Isus ca om și Dumnezeu în Joia Mare, aș vrea să ne uităm ce au oferit oamenii:
ucenicii s-au certat pentru a vedea cine e pe locul I (Luca 22:24-30);
Iuda îl trădează (Mat. 26:47-49);
Petru se leapădă de El de trei ori (Mat. 26:58, 69-75);
Liderii religioși și politici îl arestează (Mat. 26:50);
Marii preoți Ana și Caiafa îl interoghează ironic, inventând probe (Mat. 26:59-68);
Sinedriul îl batjocorește și-L condamnă la moarte.
Ce discrepanță între ceea ce ne-a oferit El și ceea ce i-am ”dăruit” noi?
Ziua de Miercuri e ziua tăcerii… Isus își sfârșește toate cuvântările adresate publicului larg și se îndreaptă spre ucenicii Săi, informându-i următoarele: ,,Știți că după două zile va fi Paștile, și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” E destul de dificil să descriem ceea ce a realizat Domnul Isus în această zi. Știm doar că a vorbit prin tăcerea Sa!
Marii preoți, cărturarii și bătrânii norodului au început să se strângă. Din asta putem învăța că nu e suficient doar să te strângi într-un loc, e necesar să te strângi împreună cu Isus. Ei se strâng, dar fără Isus.
Tot aceștia s-au sfătuit împreună, de aici înțelegem că nu e suficient doar să te sfătuiești împreună cu unii sfetnici, e necesar la sfatul tău să fie prezent și Isus. Nu e suficient să te sfătuiești despre Isus (cum au procedat aceștia), trebuie să te sfătuiești pentru Isus (în favoarea Lui). Trist e că ei s-au sfătuit împotriva lui Isus cum să-L prindă cu viclenie (v. 4).
Pentru ca planul lor să poată avea succes, au dorit să evite tulburarea norodului (v. 5). Înțelegem de aici că nu e suficient doar să eviți tulburarea. Ei au evitat o tulburare a norodului în timpul sărbătorii, chiar dacă-L sacrificau pe Isus. Înțelegem că, decât să păstrăm sărbătoarea frumoasă fără Isus, mai bine ne lipsim total de ea, dar să rămânem cu Isus.
Mai mult, în aceeași zi, liderii religioși și politici ai vremii au avut o întâlnire secretă cu unul dintre ucenicii lui Isus, cu Iuda (Mat. 26:14-16). În această ședință au stabilit prețul vânzării lui Isus, doar 30 de arginiți. De aici înțelegem că nu ajunge să te întâlnești cu oamenii care au fost cu Isus, dacă în această întâlnire vorbiți împotriva lui Isus.
Să revenim puțin la Isus și să ne reamintim că El în toată această zi a TĂCUT…
Învățăm din această tăcere a lui Isus că, atunci când oamenii vorbesc împotriva ta nu trebuie să le răspunzi, chiar dacă ai avea pregătită replică… Trebuie să TACI!
Când cei mai apropiați prieteni te trădează (ca Iuda), trebuie să TACI! Tăcerea lui Isus nu e înfrângere, ci adevărată biruință… Dar mai înțelegem ceva, și anume că atunci când oamenii nu-L mai consultă pe Isus (asemenea marilor preoți, cărturarilor, bătrânilor norodului și chiar a lui Iuda), El, Isus nu le vorbește… El niciodată nu-ți va răspunde la o întrebare pe care nu i-ai adresat-o!
Așadar, taci înaintea dușmanului, dar sfătuiește-te cu Domnul Isus!
În acestă zi Domnul Isus a transmis extrem de multe învățături. Aceste învățături sunt extrase din Evangheliile sinoptice și dacă ne uităm mai atenți o să observăm că ucenicii realizează că smochinul pe care L-a blestemat Isus e uscat.
Apoi liderii religioși, preoți cei mai de seamă și bătrânii norodului pun sub semnul întrebării autoritatea Domnului Isus Hristos.
Domnul Isus prezintă pilda celor doi fii, apoi pilda vierilor, pilda nunții fiului de împărat. Fariseii vin cu o întrebare legată de plata birului. Apoi saducheii întreabă legat de înviere, cărturarii pun o altă întrebare, și anume care este cea mai mare poruncă.
Isus Hristos pune și el o întrebare și anume: ”Cine cred ei fariseii că este Hristos? Al cui fiu este?” Dacă este Fiul lui David, cum de David insuflat de Duhul Sfânt Îl numește pe Hristosul ”Domn”, când zice în Ps. 110:1 Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” La această întrebare fariseii n-au avut niciun răspuns. Prin întrebarea aceasta Domnul Isus avea să sublinieze că El este atât Fiul lui David cât și Domnul lui David. Mai apoi Isus le transmite câteva judecăți dure cărturarilor şi fariseilor. Apoi a prezentat dărnicia văduvei. De asemenea, Domnul Isus profețește distrugerea Ierusalimului şi prevestește venirea Sa, mai apoi prezintă urgența vegherii prin pilda celor zece fecioare și mai apoi descrie judecata finală prin pilda talanților și prin pilda oilor şi a caprelor.
Dintre acestea o să ne oprim la uscarea smochinului, la pilda celor doi fii și la dărnicia văduvei.
Mai întâi ce ne învață Domnul Isus din uscarea smochinului? Ucenicii văzând smochinul uscat L-au întrebat: ”Cum de s-a uscat acest smochin într-o clipă?” iar Domnul Isus i-a spus: ” Adevărat vă spun că, dacă*veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci† , chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Domnul Isus avea să le sublinieze faptul că dacă ei rămân în planul lui Dumnezeu tot ceea ce cer ei cu credință fără să se îndoiască deloc și plăcut lui Dumnezeu, Dumnezeu va îndeplini pentru ei.
Să ne oprim puțin asupra pildei celor doi fii și să observăm că prin această pildă Domnul Isus avea să sublinieze faptul că marii preoți și bătrânii norodului încep să-l piardă pe El, încep să-L piardă pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos inclusiv, iar vameșii și imoralele ajung înaintea lor în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că în v. 32 din Matei 21, Isus a zis: ”Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.” Prin aceasta Domnul Isus le spune că pe lângă credință e importantă, foarte importană căința.
Imaginea văduvei sărace e uimitoare, evanghelistul Marcu subliniază că Domnul Isus a șezut jos în fața visteriei Templului și se uita cum arunca banii în visterie. Este extrem de important să înțelegem că Isus se uită inclusiv la acest domeniu, la modul în care administrăm noi partea financiară și la modul în care ne implicăm pe Casa Domnului și pentru lucrarea Domnului. Când a venit această văduvă săracă, Domnul a cuantificat că dăruirea ei este mai mare decât a celor mai bogați oameni, pentru că această văduvă a dăruit ce-i mai rămăsese ca să trăiască.
Înțelegem din aceasta că este foarte, foarte important pe lângă credință, pe lângă o stare de căință înaintea lui Dumnezeu și pe lângă o viață de cerere corectă în fața lui Dumnezeu, să ne consumăm pentru Numele Domnului, să ne cheltuim pentru Numele Domnului după planul ui Dumnezeu fără a avea rezerve.
Vă doresc o zi binecuvântată și să nu uitați, Domnul ne cere credință, căință și consum pentru Numele Lui. Aceasta ne-a învățat în ziua de marți.
Domnul Isus Hristos întreaga sa viață a învățat norodul cum să trăiască, de cele mai multe ori prin comportament, și întotdeauna când I se oferea ocazia prin Cuvântul transmis. În ultima săptămână a fost profund preocupat în a-I învăța pe ucenici și pe noroade. Evanghelistul Luca ne subliniază cu ce era ocupată agenda Mântuitorului în primele zile ale ultmei săptămâni de pe pământ. Luca 21:37-38 spune: “Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.” Cât de intens a putut trăi Domnul Isus… Ziua învăța norodul, iar noapte stătea în Muntele Măslinilor, și conform obiceiului Său petrecea timpul în rugăciune. El nu ne-a transmis învățături în ultima săptămână doar prin cuvinte, ci fiecare gest al Său e extrem de important!
Ziua 1 – LUNI:
Ne-a învățat că:
Adevărata credință are putere inclusiv asupra naturii și că mai bine să fii ”uscat” decât să nu rodești… Frunzele nu țin loc de rod! (blestemarea smochinului – Matei 21: 19-22);
Pentru orice om, o căutare corectă a lui Isus e răsplătită întotdeauna cu găsirea Lui. Nu poți fi atât de ”grec” încât să nu-L poți găsi pe Isus! De asemenea, același context ne subliniază că niciodată Isus nu-și schimbă condițiile faptului de a-L urma, indiferent din ce clasă socială e format auditoriul său (”Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea acesta o va păstra pentru viața veșnică.”) – Ioan 12:25;
Decât să fii compromis în Casa lui Dumnezeu (în Templu) mai bine săparicontroversat prin comportament (a răsturnat mesele schimbătorilor de bani), dar să fii curat și să faci curățenie. De asemenea, tot din acest context învățăm că Dumnezeu iubește cântecul curat al unor copii în schimbul liturghiilor pompoase ale marilor preoți compromiși – Matei 21:12-13;
Isus preferă să se retragă în Betania (Marcu 11:19), cel mai probabil în casa lui Lazăr, a Mariei și a Martei, și de ce nu în vremea aceasta a pandemiei, El vrea să rămână în propria ta casă! Rămâi cu Isus!
Biserica Penticostala Emanuel Londra va aduce la cunoștiința ca Dumnezeu la chemat acasă pe fratele Nicu Urzica in vârsta de 34 de ani, tata a 8 copii.
Cel mai mic copil are 4 luni iar cel mai mare copil are 10 ani .
Dorim ca acești bani sa fie un ajutor pentru înmormântarea fratelui Nicu cât si…
Dacă ești născut din nou și vrei să fii printre mijlocitori, te așteptăm SĂ TE IMPLICI ȘI TU!
Dragilor,
rugăciunea necurmată e a început deja, azi, 2 aprilie 2020, ora 00:00!
Prin harul Domnului după înscrierile care sunt în acest moment avem acoperite toate cele 24 de ori dintr-o zi, fiind în acest moment înscriși 228 tineri, adolescenți, frați și surori pe durata a 24 de ore.
Îi mulțumim Domnului pentru cei ce s-au înscris până acum și vă încurajăm să vă înscrieți în continuare, listele rămân deschise pentru toți cei ce doresc să mijlocească pentru oprirea virusului COVID-19.
NE ÎNTĂLNIM PE GENUNCHI! FIȚI PUTERNICI ȘI SĂNĂTOȘI!
Vă salut cu 1 Împărați 8:37-39a:
„Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în ţară, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel,
DACĂ UN OM, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta,
ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează…”
Cu respect și prețuire,
Caleb Nechifor
P.S. Pentru a primi link-ul de înscriere ne puteți scrie pe email: tineretcrpc[at]yahoo.com sau tel.: +40747322955 (whatsapp sau sms)
având în vedere vremurile pe care le trăim, împreună cu Departamentul de Tineret al Comunității Regionale Cluj, am propus rugăciune necurmată pentru toți tinerii, adolescenții, frații și surorile care pot să stea în mijlocire pentru oprirea pandemiei COVID-19!
FII ȘI TU MIJLOCITORUL PE CARE-L CAUTĂ DOMNUL ÎN VREMEA ACEASTA! LANȚUL ACESTA DE RUGĂCIUNE VREM SĂ-L AVEM CÂT TIMP #StămAcasă
Cu respect și pretuire, Caleb Nechifor
P.S. Pentru cei doriți să vă implicați în proiect vă rog să scrieți un email la adresa: tineretcrpc[at]yahoo.com sau pe whatsapp/sms la nr. de tel. +4O747-322.955
Vă anunțăm că Slujba de înmormântare a sorei Ileana va fi azi, 27 martie 2020 în clădirea Bisericii Penticostale ”Betania” din Cluj-Napoca și va putea fi urmărită LIVE începând cu ora 12:30 pe adresele:
Anunțăm cu regret că sora Ileana din Vâlcele după o intensă suferință (ultimele zile fiind la terapie intensivă), azi, 26 martie 2020 a plecat la Domnul pe care L-a slujit o viață întreagă.
O știu încă copilăria mea și întotdeauna am văzut-o ca pe o voce a lui Dumnezeu. Cântările ei duhovnicești dar și pasiunea ei pentru misiune în țară și în străinătate vor rămâne un reper pentru întreaga lume. Întotdeauna când ne întâlneam în lucrare mă întâmpina cu cuvinte de glorie și slavă la adresa lui Dumnezeu. Îmi amintesc că spunea: „Aleluia, Caleb! Domnul să te binecuvânteze!”
A plecat să cânte în corul din Cer! Ne-am dat întâlnire pe marea de sticlă unde vom cânta împreună în Corul Ceresc.
Pe curând, sora noastră Ileana!
P.S. Decesul e confirmat atât de pastorul sorei noastre, cât și de familie.
Încă o Căpetenie, un OM MARE a căzut în România, de data aeasta în județul Cluj, localitatea Câmpia Turzii, e vorba de pastorul Ghiurca Ghițu…. După cum puteți vedea în postarea de mai jos, întotdeauna când l-am întâlnit era pe câmpul Evangheliei, era neobosit de la rugăciune, era un om al rugăciuinii, avea o dragoste specială față de Biserica Domnului Isus. Îi vom simți lipsa la întâlnirile de rugăciune de la Biserica Penticostală din Luncani, jud. Cluj, și din multe alte biserici unde a fost implicat. Trăia cu toată pasiunea fiecare mesaj biblic pe care-l transmitea… Uneori nu doar vorbea în predici, ci poruncea cu autoritate în Numele Domnului. Autoritatea cu care transmitea mesajul lui Dumnezeu îl făcea pe ascultător să ia o decizie de schimbare reală. A fost un autopedagog, mai precis Pedagogul lui în predicare a fost Domnul Isus Hristos, i se lumina fața când primea instantaneu o descoperire nouă din Cuvânt. Când întindea mâna în față era semn că va urma să trasmită un semnal de alarmă din partea Domnului. În relațiile sale cu cei din jur era de o calmitate de invidiat, întotdeauna răspundea echilibrat, știa să-i ridice pe oameni. A fost omul lui Dumnezeu! Regretăm profund această plecare parcă prea devreme… dar fiind siguri că e în gloria cerească ne concentrăm pentru a lupta pe pământ de așa maniere încât să ne revedem! Ne rugăm pentru familia și bisericile îndoliate, Dumnezeul oricărei mângâieri să vă învăluie cu prezența Sa și să treceți mai ușor peste această despărțire… Pe curând frate și păstor drag, Ghițu!
La știrea morții fratelui Ghițu, am plâns cu voce tare și cu jale, am strigat ca și David „Mă doare după tine frate Ionatane/frate Ghițu”. Deși ne despart 22 000 km, totuși în duhul sunt cu voi ln Câmpia Turzii unde m-am născut fizic, dar parintele spiritual, Pastorul Ghițu, a suferit durerile nașterii mele spirituale, și n-a obosit în creșterea mea spirituală. Iubită familie Ghiurca mă rog pentru voi, mângâiați-vă și bucurați-vă că a plecat la Domnul și a terminat cu suferințele și necazurile ce sunt și mai mari vor veni peste lumea întreagă.
Astăzi, 25 martie 2020 vom poposi asupra unui episod relatat de evanghelistul Luca, în cap. 17 de la versetele 11-19. Aici putem observa 10 oameni care erau izolați, se aflau în izolare datorită unei boli infecțioase, care la vremea aceea nu avea tratament. Conform prescripției ebraice aceștia trebuiau să fie izolați de familie și dacă un om se apropia de ei fără să știe diagnosticul de lepră, de la distanță trebuiau să strige: ”Necurat! Necurat!” Deși sunt diferențe între virusul Corona și lepră, am observat câteva asemănări, printre care amintesc faptul că ambele boli sunt contagioase și prin urmare presupun izolare. Ceea ce mă uimește în acest pasaj e atitutidinea Domnului Isus față de aceste persoane. Domnul Isus deși avea agenda extrem de încărcată, avea drumul Său spre Ierusalim (ne afirmă v. 11), era drumul final spre cruce, un drum extrem de important și urgent care avea să se finalizeze cu răstignirea sa și implicit îndeplinirea mântuirii noastre, totuși a ales să treacă printr-o zonă de carantină, dacă îmi permiteți, printr-un loc care era ocolit atât de locuitorii zonei Galileii, cât și de cei ai zonei Samariei, a ales să treacă printr-o zonă atât de izolată, da el a ales să treacă pe-acolo pentru că în inima Lui erau acești 10 leproși. Înțelegem de aici că nu poți fi atît de izolat, încât Isus să nu te aibă în inima Sa. Tu ai loc special în inima lui Isus.
E important să observăm care a fost atitudinea celor 10 leproși când L-au observat pe Isus, mai întâi ei au respectat distanța impusă de lege (”au stat departe”), înțelegem și de aici că e foarte important să respectăm prescripțiile impuse de autorități pentru prevenirea și combaterea virusului Covid-19, dar e important să observăm că până și Domnul Isus a respectat aceste prescripții pentru că i-a trimis l-a autoritatea competentă pentru verificarea stării lor de sănătatea, autoritate care atunci era oferită de preoți, care aveau atât rol de preoți, cât și de medici (v. 14).
Au fost aici trei mari realități:
Minunea vindecării celor 10 leproși, e important să credem că Dumnezeu poate vindeca orice fel de boală inclusiv de virusului Corona. E nepărat necesar ca în vremea aceasta să ne rugăm pentru cei ce se află în auto-izolare, în carantină, pentru cei ce au confirmat pozitiv virusului, pentru cei ce au simptome, pentru cei ce au virusul și sunt asimptomatici, pentru cei ce sunt la terapie intensivă, să ne rugăm pentru personalul medical, pentru familiile lor.
Muțumirea de care a dat dovadă unul singur. Dintre cei 10 leproși vindecați știți bine că doar unul s-a întors la Domnul Isus Hristos să-i mulțumească. Cred că chiar în această vreme trebuie să fim mulțumitori Domnului. Mulțumește-I Domnului pentru familia ta, mulțumește-I Domnului pentru timpul pe care îl ai la dispoziție, mulțumește-I Domnului că El conduce istoria cel mai bine, și chiar în cazul celor ce sunt infectați cu acest virus El va lucra! Mulțumește-I Domnului!
Mântuirea oferită în dar. Samariteanul care a venit să-I mulțumescă Domnului alături de atitudinea corectă pe care a avut-o în închinarea Sa față de Domnul Isus (”s-a întors slăvind pe Dumnezeu cu glas tare și s-a închinat la picioarele Domnul Isus), a avut credință personală. Pe baza credinței sale personale Domnul l-a asigurat că e mântuit.
Să reținem că e foarte important în aceste vremuri să credem în minuni, că Dumnezeu poate face o minune în așa fel încât toți cei virusați cu Covid 19 să fie vindecați, să ne rugăm pentru întreg mapamondul, să-I cerem să înlăture acest virus prin Cuvântul Său, să-i cerem tămăduire peste România, să ne rugăm ca Dumnezeu se atingă fiecare locuitor al României cu protecția Sa. Să ne rugăm pentru familiile noastre, ca Domnul Cel Atotputernic să protejeze căminele noastre. Apoi e important să avem o atitudine de mulțumire continuă față de Dumnezeu și față de semeni și nu uitați ceea ce vrea să ne vorbească Dumnezeu prin această pandemiei e că mântuirea noastră are prioritate!
Deși l-am întâlnit doar de câteva ori – ultima dată în aprilie 2019, la Olimpiada Națională de Religie (Alianța Evanghelică, la Arad) – l-am putut observa ca un MARE OM! Calmitatea de care dădea dovadă, echilibrul ce-l reliefa din priviri îl califica pentru slujbele de pastor și profesor pe care i le-a încredințat Domnul Isus Hristos. Când mă gândesc la dumnealui văd un om care a trăit pentru Dumnezeu, a condus frați și surori, elevi și profesori spre Marele Păstor și Pedagog, Domnul Isus Hristos…
Dacă mă întrebați de ce a plecat într-un așa context o să vă cer și eu permisiunea a vă întreba de ce au plecat cum au plecat câțiva mari oameni ai lui Dumnezeu din Biblie:
De ce Enoh a fost mutat de Dumnezeu în mod subit după 300 de ani de umblare cu Dumnezeu?
De ce Moise a fost înmormântat de Dumnezeu neștiind nimeni unde îi este mormântul și neavând niciun participant uman la înmormântarea sa?
De ce Ilie a fost răpit la cer fără să-l vadă mulți oameni? L-a observat doar ucenicul său Elisei…
De ce Elisei, profetul prin care Dumnezeu a vindecat și a înviat din morți, s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit?
De ce Ioan Botezătorul după ce a fost încarcerat a murit prin retezarea capului?
De ce Iacov, apostolul Domnului, a murit în urma unui decret al unui păgân?
De ce Ștefan, diaconul și predicatorul de excepție a murit cotropit de pietrele unor adversari ai Regelui?
Și întrebările ar fi mult mai multe… Vreau să vă asigur că fratele Șerban Ioan a sfârșit-o în glorie și a plecat spre Gloria cerească!
Dumnezeu să mângâia familia și bisericile îndoliate!
Arma tăcerii… Să taci în fața calomniilor nu e un semn de slăbiciune, ci de profundă putere! Să taci când ai motive să te răzbuni nu e un semn al lașitate, ci de verticalitate! Să taci când îți vine să răspunzi cu răutate la răutate e semn de înaltă bunătate! Fii „surd” și „orb” ca Robul Domnului (Is. 42:19,20)
1. Personală (nu e suficient să fii printre oamenii care se roagă, tu trebuie să te rogi – Mat. 6:6); 2. Profundă (petrece timp în rugăciunea ta – Luca 21:37); 3. Profetică (roagă-te pentru ceea ce te îndeamnă Duhul Domnului – Iuda v. 20b); 4. Potrivită cu Planul Domnului (Rom. 8:27 -„după voia lui Dumnezeu”). „Roagă-te neîncetat!”
