Credinţa- cerinţa Cerului…

Credinţa- cerinţa Cerului…

-mesaj trasmis la radio Cluj, 9.09.08

I.Originea credintei

1. Credinta in Vechiul Testament

Oare credinta este inventia Noului Testament?

Nu. Ea este ca un fir rosu care trece prin intreaga Biblie. Primul om despre care se spune că a crezut este Abel (acest lucru in găsim in epistola către Evrei cap. 11:4).

Intreaga Biblie, chiar si Vechiul Testament este marcat de credintă. De la nepătatul Abel care pentru credinta lui manifestată prin faptele jertfei, apoi Avraam, cel care a crezut ca Dumnezeu poate să ii dea un fiu chiar din cenusa produsă din arderea lui, apoi pana la Habacuc care in capitolul 2 versetul 4 spune că cel neprihănit va trăi prin credinta lui. De asemenea credinta in Vechiul Testament este pomenită si in următoarele pasaje: Numeri 14.11, Deutoronom 9.23 si 2 Cronici 19.9

2.Credinta in Noul Testament si in prezent

Apostolul Pavel spunea in Rom 10:17 : credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.

Domnul Isus a spus: „tot ce veti cere cu credintă veti primi”

II.Definitia credintei

Credinta este darul lui Dumnezeu, dar in acelasi timp un răspuns al omenirii la Evanghelia Cerului. Credinta nu este altceva decat alegerea noastră…

Credinta vede Nevăzutul, poate imposibilul si apropie îndepărtarea.

Credinta adevărată este manifestată prin fapte.

III. Necesitatea credintei

Fără credintă nu există mantuire

Domnul Isus a spus clar: Cine va crede si se va boteza va fi mantuit, cine nu va crede va fi osandit.Lipsa credintei aduce moartea.

Rom 10:9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.

Rom 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,

Fără credintă e imposibil să fim plăcuti Domnului– Evrei 11:6
Fără credintă nu există biruintă asupra păcatului– 1Ioan 5:4-„ ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.