Şi drumul tău trece pe la Elim..


Si drumul tău trece pe la Elim…

Poporul evreu (un popor rob de 400 de ani ) ieşea în grabă pe porţile impunătoare ale Egiptului, ieşeau probabil cu felinarele acelor vremi, pentru că în Egipt era noapte şi la propriu şi la figurat. De la Sucot au pornit spre marea Roşie. Drumul avea ca ţintă Canaanul, însă pe drumul acesta ei au făcut multe popasuri… La fiecare locaţie în care s-au oprit, ei s’au oprit nu pentru că ei doreau să admire relieful acelor locuri, ci pentru că Norul călăuzitor se oprea. Domnul a fost acela care a hotărât ca drumul lor să treacă prin locurile respective. Încă de la ieşirea lor de pe ‘porţile’ Egiptului Dumnezeu i’a determinat să pornească spre pustie. Te-ai întreba de ce prin pustie? De ce să parcurgem sute de km prin locuri secetoase când cel mai scurt drum este un drum frumos? (Ex. 13:17,18) De multe ori ne întrebăm de ce trebuie să trecem prin pustii pe drumul nostru înspre Canaan-ul ceresc, şi în viaţa noastră întâmpinăm evenimente la care nu avem explicaţie… Şi după cum spunea un poet: De ce mi’e dat ades pe cale să-ndur dureri şi fel de fel?/ De ce-s lovit adesea oare? De ce-i aşa o ştie EL! Evreii au parcurs pustia şi au ajuns la Marea Roşie. Aici au fost încercaţi într-un deosebit. Să vezi cum cea mai puternică armată a vremii de atunci vine în spatele tău cu singurul scop de a te cotropi, să priveşti înainte cu gândul că vei putea să fugi, dar la orizont e marea… Să te uiţi în stânga şi în dreapta ta, dar nici aici nu e speranţă de salvare pentru eşti înconjurat de munţi… Unde să fie salvare în astfel de circumstanţe? Singura şansă era în sus. Dar pe vremea aceea nu existau elicoptere… şi dacă ar fi fost care stat ar fi fost gata să vină în ajutorul unui popor care fuge din robie… Dar într’adevăr singura lor şansă era CERUL. Pentru că de acolo Dumnezeu le’a vorbit prin Moise: Staţi liniştiti!… Cum să stai liniştit când nimic din jurul tău nu te mai poate motiva la linişte? Şi în timp ce Moise şi’a întins toiagul Dumnezeu a oprit marea, care a început sa se uşte, astfel că evreii au început să calce pe uscat prin locul în care în urmă cu câteva minute era apă incomensurabilă. După ce ultimul evreu a trecut de cealaltă parte Moise îşi mai întinde încă o dată toiagul şi marea îşi reia cursul. În timp ce evrei sunt de cealaltă parte egiptenii în goana lor se avântă pentru ai prinde pe evrei, dar marea îi îneacă pe toţi… Astfel că evrei puteau să se uite pe malul mării la mulţimea de cadavre ale egiptenilor, şi privind împreună cu liderii lor spirituali au exclamat:

„Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.”

Era frumos să stai în acea admosferă sfântă de laudă la adresa Domnului, dar misiunea lor era să ajungă la Canaan nu l-a Marea Roşie. Astfel că au trebuit să pornească înspre pustia Şur. După trei zile de călătorit prin pustie, loc în care nu au avut apă, la orizont se vede o cetate. Parcă îi văd cum sufla mai uşuraţi la gândul că măcar aici să găsească apă. Intră în cetate, şi la primul izvor se apleacă să ia mult aştepta apă, dar când o gustă… tristeţea li se aşterne pe faţă… Era apă, dar ce folos pentru că apa era necomustibilă, era amară. Poate la fel ca şi aceşti evrei ai o cauză înaintea lui Dumnezeu, de multa vreme te rogi pentru cineva drag, şi când ai crezut că vine izbăvirea atunci s-a agravat boala. Am o veste bună pentru tine: Nu va fi veşnică Mara, vine Elimul! Chiar dacă eşti la Mara… vine Elimul!

Era atât de greu la Mara… Era atâta amărăciune… atâte cârtire, atâtea strigăte de disperare, atâtea întrebări născute din îngrijorare, întrebări de genu: „Ce avem să bem?” Oricât de greu este la Mara, nu uita ţinta nu este Mara, amărăciunea, Ei nu au fost chemaţi să meargă de la Egipt spre Mara, Mara era doar un popas. Ţinta lor era Canaanul, însă nu puteau să ajungă la Canaan, fără să treacă pe la Mara. Atât e de greu la Mara, dar următoarea locaţie este Elimul. Nu ştiu cât de mult ai trăit la Mara înainte de a ajunge în acest loc, dar vreau să îţi spun: Ai ajuns aici nu pentru că nu aveai alt loc în care să ajungi. Ai ajuns aici pentru că şi drumul tău trebuie să treacă pe la Elim. Nu există Canaan fără Elim. Nu poţi înainta fără să treci pe la Elim. După multă secetă, după multă amărăciune a venit şi Elimul!

Şi drumul tău trece pe la Elim…

dar cum?

1. Acceptând că şi în viaţa ta trebuie să existe uneori „Mara” (amărăciune) (v.22-24)

2. Ascultând de Domnul (v.25,26)

3. Adăpându-te din izvoarele Elimului (v.27a)

4. Aclamându-L pe Dumnezeu (v.27b)

P.S. Pentru a asculta şi/sau descărca mesajul accesaţi: http://www.elim.ro/#player sau mai jos:

[blip.tv ?posts_id=3046638&dest=-1]

About dr. Caleb Nechifor

Sunt robul Regelui meu: Domnul Isus Hristos. Email: cotnike[at]yahoo.com sau calebnechifor[at]yahoo.com Tel. fix: 0264-433.338 Mobil: 0747-322.955
Acest articol a fost publicat în Exod, Predici și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Şi drumul tău trece pe la Elim..

  1. david dutu miclea spune:

    un mesaj incurajator good job
    Domnul sa fie cu tine
    Dutu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s