Bucuria ascunsă-n lacrimi…


Bucuria ascunsă-n lacrimi…

Mat. 5:4,12

Nu ţi s-a întâmplat oare niciodată să primeşti o veste deosebit de îmbucurătoare, şi spre surprinderea celor din jurul tău ochii tăi să inceapă să verse lacrimi. Oare nu ai avut niciodată momente în care ai stat în rugăciune înaintea Cerului, cerandu-ţi iertare pentru păcatele tale, şi după ce ai simţit iertarea din partea Mielului, ai realizat că ochii tăi varsă lacrimi… Erau lacrimi de bucurie. Lacrimi de mulţumire. Dacă în timp ce iţi cereai iertare curgeau lacrimi ale durerii păcatelor tale, lacrimi de pocăinţă, lacrimi de tânguire, acum, după ce ai simţit iertarea, pe obrajii tăi au început a curge lacrimi de bucurie, lacrimi de satisfacţie, lacrimi produse de splendoarea prezentei lui Isus, pe care Il simţeai realmente lângă tine. Atunci erai cel mai fericit din Univers, erai sigur că mergi in Cer, pentru că Cerul era deja în tine. Oare mai sunt şi alte momente în care lacrimile ascund bucuria sufletului? Clipe când bucuria este ascunsă in lacrimi. Care să fie aceste lacrimi, care pot ascunde adevărata bucurie?

1. Lacrimile slujirii (Ps. 2:12)

Psalmistul David spunea: „Slujiţi Domnului cu frică”, dar el nu termină versetul fără să explice cum se manifesta această slujire: „ …şi bucuraţi-vă, tremurînd”… Se poate ca în timp ce tremuri să te bucuri? De cele mai multe ori când vorbim de „tremur” ne gândim la frică, la panică, la evenimente care produc o stare de nesiguranţă… Însă adevărata bucurie uneori se manifestă prin „tremurul” slujirii şi uneori chiar prin lacrimile slujirii…

Vă rog să vă imaginaţi momentul în care prietenul lui Isus, Lazăr din Betania s-a îmbolnăvit. Surorile acestuia din urmă, pline de emoţie au transmis vestea aceasta dureroasă lui Isus… Au trecut două zile şi Isus nu a făcut nici un pas înspre casa din Betania… În cele din urmă porneste şi Isus împreuna cu ucenicii Lui… Înca înainte de a intra în casa celor trei fraţi din Betania (Maria, Marta şi cel care a fost Lazăr), Marta Îl întâmpină cu multă durere după care întreţin nişte discutii teologice despre moarte şi înviere. Maria în tot acest timp stătea în casă, iar mângâierile evreilor prezenţi cu această ocazie erau insuficiente. După ce se întoarce Marta în casa şi îi spune Mariei, că a venit Învăţătorul lor, și mai mult că o cheamă, Maria sfidează mulţimea prezentă în casa ei chiar pentru ea, aleargă spre Domnul ei, se aruncă la picioarele Lui lăsând ca lacrimile ei să curgă. Ea realizează că lacrimile ei au valoare doar la picioarele Lui. Au fost mulţi evrei în casă care au văzut lacrimile ei, dar niciunul nu a avut curajul şi puterea de a i şterge… Singurul care putea să îi şteargă lacrimile pentru eternitate era Isus, Fiul lui Dumnezeu. …Dar spre suprinderea tuturor în loc acest Vindecător şi Eliberator să se apropie de Maria şi să îi şteargă lacrimile, El o întreabă: „Unde l-ati pus?”… „dar ce rost mai are să ştie că unde l-au pus, că oricum e mort de patru zile”, spuneau vocile mulţimii printre care se număra chiar şi cea a Mariei… Ce rost are? Da are rost, pentru că El, Isus, întotdeauna merge la originea problemei. Înainte de a-ţi sterge lacrimile, El îţi rezolvă problema care au produs aceste lacrimi, urmând ca lacrimile să dispară singure… Dar totuşi pe cand te-ai aştepta ca să se întample ceva uimitor, uitandu-te la acest nou Vizitator al mormântului, poţi să vezi că încet, încet din ochii Lui veşnici încep să curgă lacrimi (Ioan 11:35)… Cum lacrimi din ochii Lui? El care a şters lacrimile atâtor oameni, EL care se pretinde că vine din Cer, unde se ştie că nu exista nici măcar noţiunea de „lacrimă”?… Din ochii Lui să curgă lacrimi? Ce fel de lacrimi să fie acestea? Sunt lacrimi ale disperării? Sunt lacrimi ale remuşcării (că a venit prea tarziu)? Sunt lacrimi prin care vrea să se exprime iubirea pe care i-o purta celui care a fost Lazăr? Ce lacrimi să fie acestea? Acestea erau lacrimi ale slujirii… El nu a venit prea târziu. Pe EL nu l-a surprins evenimentul morţii? Pentru EL, Lazăr doar dormea… El a venit aici ca să slujească Tatălui Său. A zăbovit special pentru ca prin moartea lui Lazăr să se arate slava lui Dumnezeu. În aceste lacrimi ale slujirii era ascunsă bucuria învierii, bucuria mântuirii celor care se vor întoarce la Dumnezeu în urma aceste învieri. În aceste lacrimi era ascunsă bucuria rezultată în urma cuvintelor Domnului: „Lazăre, vino afară!” Chiar în timp ce lăsa ca lacrimile să curgă El, Domnul vieţii îl vedea pe Lazăr înviat şi astfel în aceste lacrimi era ascunsă o bucurie…

2. Lacrimile suferinței (v. 12, Filipeni 4:4)

„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri… ”-Mat. 5:11,12. Cum? Se poate să existe bucurie în mijlocul prigonirilor, veselie în mijlocul lacrimilor suferinţei? Da, se poate!

Apostolul Pavel în timp ce se afla închis pentru Numele Domnului, începe să scrie epistola către Filipeni. Probabil că atunci când a început să scrie primul capitolul nu a primit nimic de mâncare, sau daca a primit, a fost o coajă uscată de pâine… Cu siguranţă era frig şi întuneric, poate doar rar, autoritaţile dădeau voie vizitatorilor să intre în celula în care se afla acest titan al credinţei. Chiar dacă nu scrie că ar fi vărsat vreo lacrimă cu siguranţă a suferit mult. Şi deşi se află într-un astfel de context, de 16 ori în cele 4 capitole le vorbeşte destinatarilor despre bucurie, iar în cap. 4:4 spune „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” Cum putea el să vorbească despre bucurie în mijlocul suferintei, în mijlocul lacrimilor? El a înteles că există o bucurie a Cerului, care uneori se ascunde în lacrimile suferinţei. Şi chiar dacă l-au închis nu i-au putut răpi bucuria care se ascundea chiar în lacrimile suferinţei…

3. Lacrimile speranței (Rom. 12:12 )

Când evenimentele prin care ai trecut (poate a plecat cineva drag la cele veşnice, poate o boală ţi-a lovit trupul sau familia)… te determină să verşi lacrimi nenumărate… Când nu mai ai nimic care să iţi ofere motive de bucurie, vreau să-ţi amintesc că există ceva care nu dispare niciodată: Speranţa… Speranta că acest acum va deveni istorie… Speranţa că lacrimile acestea se vor usca într-o zi pentru eternitate… În această speranţă şi chiar în lacrimile acestei speranţe se ascunde o bucurie eternă. De aceea bucură-te in nădejde!

About dr. Caleb Nechifor

Sunt robul Regelui meu: Domnul Isus Hristos. Email: cotnike[at]yahoo.com sau calebnechifor[at]yahoo.com Tel. fix: 0264-433.338 Mobil: 0747-322.955
Acest articol a fost publicat în Matei, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bucuria ascunsă-n lacrimi…

  1. david dutu miclea spune:

    Va veni insa o zi cind lacramile nu vor mai fi,ci o bucurie vesnica ne va insoti ,vom fi in prezenta Domnului si nu ne vom mai satura privind la chipul LUI.

    ps. te rog lasa sa inchei toate predicile cu speranta ce vine de la Domnul.
    Dutu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s