Pe drum spre Biserica Penticostală Elim din Timişoara


Am pornit cu emoţie spre un nou necunoscut… Fusesem la biserica aceasta doar in 28 iunie 2009, cu ocazia unei evanghelizări. Cred că nu mai are rost să vă spun cum m-am simţit… deosebit de bine… În urma unor convorbiri telefonice cu fratele păstor Dumitru Moţ (pe care îl stimez foarte mult, pentru ceea ce este şi pentru ceea ce face) am ajuns să mă urc pe trenul care duce de la Cluj la Timișoara. Călătoria pe tren nu a fost deloc uşoară şi încă de la urcare am fost şocat de atitudinea unor persoane… De exemplul în compartimenul în care trebuia să stau eu, era o doamnă de aprox. 60-70 de ani care părea a fi senilă… Pe faţă avea o hârtie prinsă de năframă cu un ac de gămălie . Dacă cineva ar fi încercat să îşi pună bagajul lângă bagajul dânsei ar fi reacţionat foarte interesant şi în următoarele momente s-ar fi ridicat şi i-ar fi luat bagajul… La început mărturisesc că am avut o atitudine ironică faţă de dânsa crezând ca prin aceasta voi reuşi să o scot din această stare, însă ironia mea nu a ajutat la nimic. După o călătorie de aproximativ 5 ore de la Cluj spre Timişoara, timp în care această doamnă nu a vorbit cu nimeni şi nici nu şi-a lăsat faţă să poată fi văzută, pe când ne apropiam de Arad, şi-a luat o carte şi a început să citească. M-am ridicat puţin să văd ce citeşte… Citea psalmul 142… Am rămas uimit când am văzut acest lucru. M-am apropiat mai mult să văd cam ce conţin celelalte rugăciuni pe care le citea şi am realizat că o deranjează privirea mea, deoarece a întins mână spre mine facându-mi semn să mă îndepărtez. M-am depăratat de dânsa, dar atunci am realizat că eu sunt poate mai neatent cu Cerul decât a fost ea. Atunci am exclamat în compartiment: Doamna aceasta mi-a amintit că trebuie să citesc din Cartea Sfântă, Biblia. Mi-am luat din geantă Biblia  şi am început să o răsfoiesc. Fără explicaţie umană simpla prezenşă a Bibliei a determinat o discuţie deosebit de folositoare cu privire la botez, la mântuire şi la viaţa veşnică. În tot acest timp, de la urcare şi până acum doamna de care v-am vorbit nu a scos nici nu cuvânt şi nici nu şi-a lăsat faţa vizibilă. După ce am vorbit câteva minute despre Dumnezeu cu Biblia în mână, doamna de care am scris până acum s-a apropiat de mine, şi-a scos dintr-o plăsuţă plină de praf o hârtie şifonată pe care avea scrise niște numere de telefon, şi apoi m-a rugat să îi dau telefonul să sune… Am fost încercat de gândul, dacă îi dau telefonul şi pleacă împreună cu el… Dar i-am format numărul şi i l-am dat să vorbească. După două încercări a găsit persoana cu care dorea să vorbească şi a început să îi spună aproximativ următoarele cuvinte: „A. te rog să mă ierţi că am plecat de acasă fără să te anunţ, am pornit azi dimineaţă şi pentru că am stat la tine trebuia să te anunţ, dar am avut nişte halucinaţii,nişte vise, nişte gânduri şi mi-a venit dintr-o dată să plec, sunt surmenată, sunt surmenată, cred că o să mă întorc înapoi!” Toţi care eram în compartiment am rămas fără cuvinte… O femeie care timp de 5 ore nu a vorbit cu nimeni din compartiment, o femeie care nu dorea să vadă pe nimeni şi care nu lasă pe nimeni să îi privească faţa, acum ştia să îşi ceară iertare… şi încă ce sacrificii… ce curaj… să împrumute un telefon pentru a putea vorbi cu cea pe care a supărat-o… La început am crezut că este senilă, dar mai apoi aveam să înţeleg că ea pentru mine este ca un pedagog… Ea ştia să îşi ceară iertare, iar eu o judecam… M-am gândit, oare ce a motivat-o să vorbească, să sune, să îşi ceară iertare… Prezenţa oamenilor din compartiment? Distanta parcursă? Timpul scurs? Nimic din toate acestea… Singurul element care i-a dat imbold să îşi ceară iertare  a fost prezenţa Cărţii Sfinte, Biblia! Când am văzut că a avut curajul să îmi ceară telefonul am început să o întreb de unde este şi unde vrea să meargă. Ce vârstă are şi de ce se comportă aşa. Am înţeles că este din zona Suceavei şi că s-a pornit la drum pentru a avut nişte halucinaţii. Am întrebat-o la cine merge în Timişoara, mi-a spus ca ar avea nişte rude, dar nu le ştie adresa… Apoi mi-a zis că se va întoarce înapoi în Suceava. Am întrebat-o dacă are ce mânca şi dacă nu are nevoie de nişte bani. Apoi după ce i-am dat ceva bănişori i-a pus bine în plăsuţa dânsei. În tot acest timp ceilalți pasageri au rămas stupefiaţi vâzând că vorbeşte cu mine. O doamnă din compartiment a venit şi ea să îi dea ceva de mâncare, dar de la dânsa nu a dorit să ia. Apoi o altă doamnă din compartiment a venit şi ea să îi dea nişte bani, dar nici de la ea nu a dorit să ia. Întrebarea care marca compartimentul era: de ce doar cu mine vrea să vorbească? De ce doar de la mine ia ce vreau să îi dau? O doamnă spunea: Cred că din cauză că te-a auzit vorbind din Biblie… Şi aşa era pentru că Evanghelia are putere de a schimba chiar şi pe cei pe care societatea îi numeşte senili… Carte eternă ce putere trasnformatoare ai TU!!!

După ce am mai vorbit cu dânsa şi i-am cerut numele ca să mă pot ruga pentru ea, am sfâtuit-o când ajunge acasă să îi caute pe pocăiţii din satul dânsei deoarece ei o vor putea ajuta. În tot acest timp încă ea avea foaia respectivă pe faţă şi doar când vorbea cu mine o dădea puţin într-o parte ca să o vad şi ca să mă vadă. Când am văzut că s-a deschis faţă de mine, i-a spus: „Doamna G. cred că e bine să vă daţi foaia de pe faţă, că oricum nimeni din Timişoara nu vă cunoaşte, şi să ştiti că nimeni nu are treabă cu dvs.. Dacă o ţineţi doar creaţi impresia că aveţi ceva probleme.” Spre surprinderea mea si a celor din compartiment femeia care la început părea a fii foarte încăpăţânată a început să îşi dea foaia jos, iar apoi de ruşine a plecat într-un alt compartiment, dar fără să mai aibă foaia respectiva pe faţă. Am realizat încă o dată ce mare putere de schimbare are simpla prezenţă a Bibliei într-un anumit loc…

About dr. Caleb Nechifor

Sunt robul Regelui meu: Domnul Isus Hristos. Email: cotnike[at]yahoo.com sau calebnechifor[at]yahoo.com Tel. fix: 0264-433.338 Mobil: 0747-322.955
Acest articol a fost publicat în Meditaţii și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Pe drum spre Biserica Penticostală Elim din Timişoara

  1. Ţilea marinel spune:

    Sufletul ,chipul Lui Dumnezeu în om, oricît de întunecat şi schimonosit prin păcat şi înstrăinare de Dumnezeu ar fi..!,-Nu dispare..,ci este chemat de Dumnezeu la „asemănare..,Divină…,-
    Acest suflet..,pe care l-aţi întălnit căuta pacea ,liniştea (care este sensul vieţi)..,şi sa a propiat de cine o avea…!
    _________________________________________

  2. elena spune:

    Dl sa te binecuvinteze Caleb.El mi’a vb prin tine si cred k nu sunt singura careia i’a vb.Cand te lasi la indemana Dlui, El te poarta din minune in minune.Ce minunat e Dl nostru..:D

  3. simona spune:

    buna seara,
    le caut si eu pe surorile simina si gabriela palincas stiti cumva cine sunt???\imi doresc f mult sa le cunosc si sa le intalnesc.ma puteti ajuta??
    va multumesc.

  4. mirela spune:

    doresc sa vizionez progamu la biserica an direct sant plecata din tara dar doresc sa vad

  5. GEORGE spune:

    HRISTOS A INVIAT !

    Pacea Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu voi , Lumina Sfânta sa va lumineze inimile voastre , sufletele voastre , vietiile voastre si casele voastre tuturora în asa fel sa puteti înainta cu mare bucurie pe calea ce duce catrer Domnul nostru Isus Hristos .

    HRISTOS A INVIAT !

    • Fie ca Cel pe care nu L-au putut tinea in mormant nici fasiile de panza, nici piatra, nici ipocrizia marilor preoti, nici ostasii care doar au incercat (ca nu aveau cum sa reuseasca) sa-I pazeasca mormantul, nici chiar necredinta propriilor Lui ucenici, sa va umple inima, familia si viitorul de pace, bucurie si salvare eterna.
      Hristos e viu!

  6. stoica tiberiu spune:

    daca acest mesaj ajunge la timp,vas ruga sa ami raspundeti.la telefon:0742509663.sant din hunedoara,si am o problema,pentru care as ruga biserica elim sa se roage si sa o aduca an naintea domnului.nu sant predat anca dar merg atunci cand am timp,pe la biserici an hunedoara pt ca aici stau.am cerut ajutorul an problema mea,si anume ,ca nu mai lucrez,sant zidar si sa anchis santierul.firma nu nea platit,spune ca nu au bani.iar acum nu am cu ce ami plati chiria ,si utilitatile care se ridica la suma de 400 de lei vechi sau 100 de euro.am doua fetite de 12 si 15 ani care sant la mine an urma divortului de mama lor.le am crescut mai mult singur,si cu ajutorul mamei.acum vine craciunul,as fi vrut sa le pot face bucurii,dar din pacate se pare ca nu o sa avem nici macar unde sa locuim.pentru ca proprietarul,a spus ca daca nu platesc ne scoate afara.eu spun facase voia domnului,dar mie teama sa ma mai gandesc la ziua de maine.an speranta ca ma antelegeti si ma veti putea ajuta,va las aici datele mele personale.STOICA TIBERIU:STRADA PRUTULUI NR 9 :BLOC C1_3: APARTAMENT 25:HUNEDOARA:ACEASTA ESTE ADRESA PE CARE O AM PE BULETIN,SI PE CARE AMI PUTETI TRIMITE BANII DACA VETI DECIDE SA MA AJUTATI>ADRESA LA CARE STAU AN CHIRIE ESTE STEFAN CEL MARE:NR 1:BLOC X 1:APARTAMENT 141:TELEFON 0742509663:VA MULTUMESC ENORM PT TIMPUL ACORDAT SI SPER CA DUMNEZEU VA VA DESCHIDE INIMILE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s