De ritual la revelaţie…


De ritual la revelaţie…

Luca 1:5-25

Era preot de mulţi ani. Întâlnirea de la Templu era marcată de obişnuit. De fiecare dată se întâmplau aceleaşi lucruri, în aceeaşi ordine. Într-o zi, s-a întâmplat ceva special. A apărut un înger din cer care i-a descoperit preotului Zaharia ce a hotărât Cerul privitor la rugăciunile lui. Astfel, acesta a fost transferat dintr-o stare de ritual într-un moment de revelaţie.

1. Rugându-te personal (v.10)

Îngerul i-a spus lui Zaharia :”Rugăciunea ta a fost ascultată”, nu a poporului sau a soţiei. Când e vorba de rugăciune aceasta trebuie să fie personală. Tu, personal trebuie să te rogi!

2. Respectând rânduielile Domnului (v. 6 )

„…păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.”

3. Respectându-ţi rândul (v. 8 )

Zaharia, în această privinţă, prin ceea ce a făcut ne dă câteva lecţii:

  • Nu ajunge doar să respecţi rânduielile Domnului, trebuie să-ţi respecţi şi rândul! Trebuie să-ţi cunoşti timpul, vremea, perioada ta! Aşteaptă-ţi rândul! Nu te grăbi! (v. 8 )
  • Slujeşte-i pe cei din jur chiar dacă ţie Dumnezeu încă nu ţi-a răspuns! Slujindu-i pe alţii, ţi se va rezolva şi problema ta! Credeţi cumva că cei de afară se rugau pentru Zaharia să primească de la Dumnezeu un fiu? NU! Ci ei se rugau pentru iertarea lor (de altfel ei erau la vremea tămâierii). Zaharia ne spune în această privinţă: „Du-te în lucrarea Domnului şi atunci când toţi din jurul tău îţi spun: Dumnezeul tău nu mai merită să fie slujit, pentru că nu ţi-a ascultat rugăciunea.”
  • Revelaţia nu are voie să anuleze slujirea! Continuă să slujeşti chiar dacă ai avut o revelaţie specială.
  • Revelaţia uneori te va face mut! (v.20 ) Nu vei mai putea să spui nimic. Vei rămâne într-o profundă meditaţie. Vei deveni îngândurat. Dar vreau să te asigur că aceasta îţi va face bine în viitor.
  • Necredinţa se plăteşte! Nouă luni de muţenie.

 



About dr. Caleb Nechifor

Sunt robul Regelui meu: Domnul Isus Hristos. Email: cotnike[at]yahoo.com sau calebnechifor[at]yahoo.com Tel. fix: 0264-433.338 Mobil: 0747-322.955
Acest articol a fost publicat în Luca, Naşterea Domnului Isus și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ritual la revelaţie…

  1. Ionut spune:

    Pace colegu,
    Domnul sa te binecuvinteze.
    Imi place schita de predica.

  2. simida spune:

    frumos ,caleb, idei de sus,ma uit cu placere la pagina asta,D-l sa te inspire mai departe sa ai parte de calauzirea Lui

  3. Emy spune:

    Buna ziua,

    As vrea sa facem un link-exchange cu blogurile:

    http://www.baubau-exista.blogspot.com
    http://www.el-betel-cluj.blogspot.com

    daca esti de acord si se poate te rog sa lasi un comentariu pe oricare din cele doua bloguri.

    Multumesc frumos :)

  4. Sorina spune:

    Eu cred ca unui pom nu-i trebuie foarte multi ani sa aduca rod (ma refer in domeniul natural) si deci prin analogie crestinii adevarati ar trebuie sa emane mireasma lui Dumnezeu foarte curand dupa convertire. Oare nu ne autoamagim rastalmacind Scripturile, fortandu-le sensul doar pentru a ne acoperi lipsa de rodire? Am avut recent acest conflict interior, si mi se pare tot mai mult ca foarte putini sunt pe calea mantuirii!
    Cu stima,
    Sorina Cucuiet, Tg.Mures

    • Rodirea este un imperativ. Domnul Isus a spus clar, „Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi nu aduce roadă, El o taie” (Ioan 15:2). Legat de timpul care trebuie să se scurgă între convertire şi rodire, nu cred că este unul îndelungat, însă nici nu pot afirma că el trebuie să lipsească cu desăvârşire. Depinde de la caz la caz. Schimbarea presupune atât un eveniment (momentul în care ai luat decizia de a te schimba), cât şi un proces (care trebuie să ţină toată viaţa). Oricum un lucru este clar: Schimbarea trebuie să se vadă!
      Legat de cât de mulţi sunt pe calea mântuirii, îmi amintesc de pasajul din Luca 13:23,24, când „cineva” a venit la Domnul Isus şi la întrebat: „Doamne oare puţin sunt cei ce sunt pe calea mântuirii”, iar Domnul i-a răspuns că important nu este dacă sunt mulţi sau puţini, ci faptul că el trebuie să se „nevoiască” să intre pe uşa cea strâmtă, pânâ se mai poate intra. (Luca 13:24,25).
      Domnul să ne ajute să intră pe poarta cea strâmtă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s