Tristeţe?… în mijlocul bucuriei…

Tristeţe?… în mijlocul bucuriei…

Matei 21; Marcu 11

Când a intrat Isus triumfător în Ierusalim, bucuria atingea cote maxime. Ai fi zis: „în această zi nimeni nu are voie să fie trist” şi totuşi prin mulţimea care se bucura dacă ai fi privit ai fi observat feţe posomărâte. Ce fel de tristeţe era în Iersulim chiar în mijlocul bucuriei?

1. Tristeţea pierderilor materiale (Mat. 21:12)

-cei care şi-au pierdut posesiunile materiale, produsele care le vindeau în Templu cu siguranţă s-au întristat. Pentru ei Paştele era un mijloc prin care se îmbogăţeau, pentru ei era mai important marketingul sărbărtorii decât Mântuitorul (Sărbătoritul)

2.Tristeţea invidiei (Mat. 21:16)

Printre cei care strigau şi aclamau pe Împăratul Isus erau şi preoţi şi farisei care erau invidioşi pentru că pierd din popularitate.

¹⁵Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie.

¹⁶Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?”

3.Tristeţea neprimirii lui Isus (Marcu 11:11,12)

Toţi (s-au aproapte toţi ) L-au aclamat … dar nimeni nu L-a primit în casa lui… Isus a mers în Betania, printre puţinele cetăţi  care a veau loc pentru El… Iar versetul 12 spune că Isus a flămânzit… De aici înţeleg că nimeni nu L-a chemat să cineze, şi nici să prânzească a doua zi… Ce trist! să Îl aplauzi pe Domnul… Să  Îl proclami ca Împărat… să-L binecuvintezi chiar… dar când e vorba să Îl inviţi în casa ta să nu ai loc pentru El… Cu adevărat e tristeţe adâncă chiar în mijlocul bucuriei…