Ce ai acasă?… -Doar un vas…


Ce ai acasă?…

-Doar un vas…

2Împ. 4:1-7

În Israelul de atunci exista o familie deosebit  de frumoasă. Dacă te-ai fi uitat pe C.V.-ul soţului acestei familii ai fi văzut că scrie: ” Fiu al proorocului”… Ce specializare să fie aceasta? Nu se studiază parcă în nici o facultate a vremii noastre în acest domeniu… Şi totuşi având această „calificare” el ştia să se teamă de Dumnezeu… Ştia ceea ce nu mai ştiu astăzi cei care au una, două, trei sau poate chiar patru licenţe… Ceea ce a rămas pentru posteritate  ca argument puternic în favoarea familiei lui nu a fost contul în bancă (pentru că era dator), nici maşina cu mulţi „cai” putere, nici vila cu multe etaje şi zeci de camere, nici locul din cimitir… ci ceea ce a rămas când el a plecat, a fost frica pe care a avut el în timpul vieţii lui… Frica de Domnul!… Trăim un secol marcat de frica zilei de mâine, frica de şefi, frica de cei puternici…, dar parcă nu mai există nici o frică de Dumnezeu. Nimeni nu se mai teme de Dumnezeu… o teamă prin care să fie motivat să stea departe de păcat.

Câţi membrii avea această familie?- Patru. Un tată care a fost, dar de o vreme a plecat pe drumul pe care merge tot ce este pământean… O mamă şi doi copii. Ai fi zis: ” E o familie echilibrată. Nu are mulţi membrii…” Numai că nenorocirea nu se uită la numărul de membri ai familiei, la statutul social, politic sau religios… Ea vine când vrea, sau mai bine zis când o îngăduie Suveranul:Dumnezeu!

A venit nenorocirea şi peste acest cămin… Într-o zi, nici măcar nu ştiu prin ce împrejurarea, s-a aflat că inima celui care era stâlpul casei  a încetat să mai bată… Femeia care de acum era văduvă a strâns din banii pe care i-a avut şi a organizat înmormântarea… Puteai să vezi durerea atât pe faţa acestei femei cât şi pe ale copiilor ei… Tatăl avea să nu mai vină acasă… Soţul nu mai era… S-a organizat înmormântarea cum s-a putut mai bine… Nu ştiu dacă la această înmormântare a fost prezent împăratul Ioram, probabil au fost ceilalţi fii ai proorocilor (colegii lui) şi poate a fost prezent chiar Elisei… Nu ştiu cine a predicat la această înmormântare, aş fi curios să ştiu care a fost subiectul predicii de bază… Un lucru ştiu. S-a terminat înmormântarea şi odată cu ea s-au dus şi mângâierile trecătoare… După ce au plecat toţi acasă, ea, femeia care de acum era văduvă a rămas singură, doar cu copiii ei. Şi… în timp ce stăteau într-o dimineaţă sau poate chiar într-o seară împreună în casă, doar aceşti trei membri ai familiei, pentru că cel de-al patrulea plecase… s-a auzit o bătaie dură la uşă… cine să fie? Au tresărit copiii cu o întrebare nerostită… Nici a apucat femeia să se uite pe vizor (că sigur nu avea), probabil că nici nu a apucat să răspundă: „Da!” până ce uşa s-a deschis. Cine să fie?… Te-ai fi aşteptat să fie un prieten, o rudenie, cineva drag, care să vină cu dorinţa de a mângâia femeia care nu demult îşi condusese pe ultimul drum pe cel drag… Dar din contră… e un om dur… E datornicul, e cel de la care cel care a fost soţul ei, tatăl copiilor, se împrumutase… Dacă tot a venit, te-ai fi aşteptat ca să vină cu bunătate şi blândeţe în grai spunându-i că îi iartă datoria… Dar… în loc de iertare e răutate…  In loc de iubire e ură. El intră în casa văduvei și fără nici o jenă îi spune: „Ori îmi dai banii, ori îți răpesc fiii!” Vă rog să vă imaginați câtă tristețe s-a așezat pe fața văduvei la auzul acestor cuvinte…

Femeie ce faci când treci printr-o astfel de criză?… Criză care nu s-a materializat doar prin plecarea celui care a fost soțul tău, ci și prin posibilitatea ca să rămâi singură pentru că ai tăi copii oricând pot să fie luați de lângă tine… Ce faci în asftel de momente? Femeia fără cuvinte, dar prin fapte ne spune: „Eu alerg la Dumnezeu! Mă duc la oamenii Lui!” A mers la omul lui Dumnezeu, la Elisei și acesta când a auzit criza prin care trece nu a putut face altceva decât să suspine exclamând: „Ce pot să fac pentru tine?” Dar după acest suspin scurt află soluția de la Dumnezeu: „Spune-mi ce ai acasă!” Soluția ieșirii tale din criză e în casa ta! Poate ai căutat soluția la alții și ai fost dezamăgit/ă. Ține minte: Soluția e în casa ta!


Ce ai acasă?…

1. Doar un vas  cu untdelemn (v.2)

Ce ai acasă?… Femeia la această întrebare directă a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” Putea să dea multe răspunsuri femeia la această întrebare. Putea să spună:„Acasă… sunt lacrimi… Acasă… sunt locuri goale, pentru că cel care a fost soțul meu nu se va mai întoarce niciodată… Acasă… sunt uși trântite, spate întors, strigăte, ceartă, pentru că atunci când vine cel căruia îi datorăm acei bani doar amenință și strigă… Acasă… sunt doi copii care dorm în fiecare noapte cu frica în spate, nu cumva sa vină omul acela rău și să îi răpească… Acasă… e tragedie… e jale… ” Dar femeia se uită acasă și spune: „Acasă mai am doar un vas… dar vasul acesta este cu untdelemn!” Aceasta era soluția, aceasta era șansa ei! Ea avea ceea ce nu mai aveau alții. Ea nu avea case multe, ea nu avea conturi în bancă, ea nu avea mașini puternice… dar ea avea ceva de preț… Avea untdelemnul de preț. Untdelemnul care le-a făcut pe cele cinci fecioare înțelepte să între în odaia de nuntă… Untdelemnul care l-a uns pe preotul Aaron și pe toți ceilalați… Ea avea doar un vas, dar vasul nu era gol, ci era plin de untdelemn.

Tu ce ai acasă? Ce ai în casa inimii tale? Ai cumva untdelemnul Duhului Sfânt. Este plin vasul inimii tale de prezența Celui  etern? Ce ai acasă?…

2. Doar un vas cu mir (vas de alabastru-Luca 7:37)

Tot o femeie care trecea prin criză a venit la un moment dat în casa unui fariseu. Fariseul a chemat în casa lui oameni de seamă, iar printre invitați era și cel mai important din Univers: Domnul Isus Hristos! În timp ce stăteau la masă ușa se întredeschide și tiptil, încet, parcă neobservată de cei mai mulți dintre invitați, intră o femeie. Dacă te-ai fi uitat la ea ai fi văzut că în mâna ei poartă ceva interesant… Dacă te uitai mai de aproape puteai vedea că e un vas… Ce fel de vas sa fie?… Specialiștii spun: „Ooo! e un vas de alabastru.” Ce să aibe în el? Dar pentru cine să îl fii adus? Oare l-a adus pentru stăpânul casei, pentru fariseu, oare la adus pentru vreun altul prezent la masă? Pentru cine a adus ea un vas atât de scump? Pentru cine vrea  să dea ea echivalentul banilor câștigați într-un an de zile? Pentru cine? Dacă te uiți mai atent la ea observi că se îndreaptă spre unul dintre meseni… Cine să fie acela? Este Isus, Galilenul, Învățătorul. Dar cum se apropie de El? Vreau oare să stea la masă lângă El? NU! Ea se așterne la picioarele Lui. Nici măcar nu îndrăznește să ridice privirea în sus. Lacrimile ei incep să curgă fără a putea fii oprite. Se preling pe obraji. Curg, curg. Ajung până la nivelul în care ating picioarele Celui Veșnic. Dar atât de multe sunt încât picioarele Lui prăfuite de drumurile neasfaltate ale Israelului de atunci sunt efectiv spălate. După acestă spălare a picioarelor Lui, ca prosop femeia își folosește părul ei, da, chiar părul ei. Apoi ea vasul pe care l-a adus și îl sparge, lasând ca mirul să înmiresmeze casa cu mirosul lui încântător. Dacă ar fi fost întrebată această femeie înainte de a veni la Isus: „ce ai acasă?” Ar fi răspuns: „Acasă… am doar un vas de alabastru cu mir” Dar și pe acesta vreau să Îl dau pentru Domnul meu. Era vasul ei, dar era simbolul prețuirii lui Isus, era simbolul dăruirii ei. Ea a venit cu vasul de alabastru înaintea Domnului, dar înainte de  fi venit cu acest vas, ea a venit cu vasul inimii ei. Tu ce vei face oare? Imi vei spune, dar eu sunt foarte păcătos pentru a putea venii cu vasul inimii mele… Nu e adevărat! Mai păcătos decât această femeie nu poți fii. Și dacă Isus a avut iertare pentru ea, are si pentru tine. Nu uita: Niciodată nu ești prea păcătos ca să nu te poată ierta Domnul!

3. Doar un vas de lut (2 Cor.4:7)

Apostolul Pavel spunea: „In vasele de lut purtăm comoara…” Este comoara cerească ascunsă în niște vase de lut, care de fapt sunt chiar trupurile noastre. Ai tu în viața ta, în trupul tău, această comoară?  Îl ai tu pe Domnul Isus în vasul inimii tale? Este El lumina ta? Atunci la intrebarea: „Ce ai acasă?” Poți răspunde: „Un vas de lut, dar un vas in care se ascunde o comară…”

Ce ai acasă?…

P.S.: Pentru a asculta si descărca mesajul accesați: www.resursecrestine.ro

About dr. Caleb Nechifor

Sunt robul Regelui meu: Domnul Isus Hristos. Email: cotnike[at]yahoo.com sau calebnechifor[at]yahoo.com Tel. fix: 0264-433.338 Mobil: 0747-322.955
Acest articol a fost publicat în 2Împăraţi, Predici și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ce ai acasă?… -Doar un vas…

  1. Ţilea marinel spune:

    Ce ai acasă..?
    _________________________________________
    Nu ştiu…?,cred că am inversat valorile..,
    Mă îngrijorez în loc să mă îngrijesc..,-
    Am înlocuit necesităţile..,cu pretenţiile..,
    _______________________
    Caut „să înţeleg” toate lucrurile..,deşii „CREDINŢA” ar fi trebuit să-mi fie îndeajuns…!
    Cu siguranţă Dumnezeu care a creat omul ..,-oare nu-i va purta de grijă…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s